Şerpii şi maidanezii invadează centrul Iaşului

Duminică dimineaţa, 26 aprilie a.c., ora 9.30. Conform programului pe timp de pandemie, niciun vehicul CTP nu circulă. Drumul până la redacţie, pedestru. N-am fost prevăzător şi nu mi-am luat căruţă astă iarnă. Nici la vară n-o să-mi cumpăr sanie, dar asta e altă discuţie. Nu-i chiar mult de dat din ligamente şi tendoane, umblet agale, maxim 30 de minute. Ca de obicei, "scanez" peisajul, poate prind un subiect. Număr trecătorii. Mult mai puţini decât zilele trecute, când cu entuziasmul general că acuşi gata cu starea de urgenţă. De la Golia şi până la Maternitatea Cuza Vodă, pas leneş, răstimp de aproape 10 minute, număr doar şase pietoni. Unul singur pare trecut de 65 de ani, în rest tinerei, doi iubăreţi fără măşti şi mănuşi. Oricum, nu-i pericol, distanţarea socială e evidentă.

Primul şoc: la semaforul de la Conservator. Şase câini lihniţi mă înconjoară mârâind la modul agresiv. Niciun om pe o rază de 100 de metri, deşi-i ora 10.00 dimineaţa. Nicio maşină nu trece. Doar eu şi cotarlele. Le ştiu psihologia, ştiu să reacţionez, scap de ele şi merg  mai departe. Ajung în Piaţa Unirii. Aici, peisaj de-a dreptul SF: printre porumbeii înfometaţi (de sete au scăpat cu ploaia de sâmbătă noapte) îşi face apariţia o târâtură lunguiaţă, ce şerpuieşte nonşalant. Mă frec bine la ochi, mă ciupesc de obraz, mă aplec şi mă uit mai bine. Da, e un şerpişor de casă, copliandru încă (judecând după dimensiuni) care unduieşte aleatoriu în jurul statuii lui Cuza. Porumbeii îl ocolesc, n-au mai văzut aşa ceva, pentru ei e un OZN. La fel şi pentru ceilalţi doi-trei oameni ce s-au nimerit a se afla acolo în acel moment. Şarpele, total nepăsător la cele din jur, îşi continuă plimbarea prin buricul târgului. Un sejur duminical la care niciun ascendent de-al micii reptile, din Cuaternar încoace, n-a visat vreodată. Dar s-a întâmplat. Marcel FLUERARU