TE CINSTIM, PĂDURE!

 TE CINSTIM, PĂDURE!

          Este responsabilitatea noastră, în avantajul tuturor să cinstim cea mai măreață și frumoasă creație a naturii PADUREA!

Din acest motiv azi ne-am propus să prezentăm PĂDUREA, acea întindere cu suprafața acoperită de arbori sau puieți, așa cum ne putem exprima pe înțelesul tuturor. Ca un tot unitar, pădurea apare ca fiind formată din aglomerarea unui ansamblu, ca un puzzle, format din suprafețe cu arbori de aceeași vârstă, numite u.a.-uri. Pe parcursul trecerii timpului, categoria de vârstă a u.a.-ului se modifică, astfel că, suprafețe ce au fost regenerări de vârstă fragedă, naturale sau artificiale, trec la faza de curățiri, cu arbori de 10-14 cm și inăltimea de 6-8 metri, suprafețele ce au fost de curățiri trec în faza de rărituri, cele de rărituri I trec in rărituri II și apoi III ca ulterior să intre în faza și etapa arboretelor de peste 80 de ani când încep tăierile de regenerare, respectiv rărirea cu o anumită schemă, funcție de specia principală de bază din interiorul u.a.-ului. Perioada de regenerare durează și aceasta câțiva ani, posibil 20-40 până ce întrega suprafață a u.a.-ului este regenerată cu puieți din speciile indicate de amenajamentele silvice. Impactul pentru omul trecător ce sesizează că dispare arboretul matern este devastator, dar în fapt în acea suprafață pădurea nu dispare, ci apare o nouă generație, pe care un simplu trecător nici nu o observă, dar pentru silvicultori este o numărătoare, analiză și acțiune de câteva decenii. Noile arborete sunt și ele deosebit de utile, aici își găsesc ascunziș, fată și se adăpostesc animalele sălbatice, înmagazinează carbon și produc oxigen mai mult decât arboretele mature, întrucât aparatul foliar este mult mai bogat. Dar pe total, ansamblul numit PĂDURE rămâne la fel, într-un alt loc vor fi arbori bătrâni și într-un alt loc vor fi regenerări. Dacă nu vom ști să menținem acest ciclu ce ne permite stabilitate și durabilitate pentru pădurile noastre, nu vom avea decât de pierdut.

Și mai este un aspect deosebit de important și anume speciile ce compun regenerarea. Este obligatoriu de promovat speciile ce dau denumirea tipului natural fundamental de pădure și anume stejarul, gorunul, fagul, plopul alb, salcâmul, etc.

Stejarul și gorunul se numesc cvercinee și fructifică abundent o dată la 7 ani, în restul anilor sunt 'stropeli', respectiv o fructificație slabă, (exact ca în acest an). Tot personalul silvic este angrenat să culeagă fiecare ghindă, bob cu bob, căci atunci când nu este, atunci este mai valoroasă. Și au strâns, au dat-o la apă să o separe pe cea bună de aia seacă, au lopătat-o să se usuce și să nu se 'aprindă' și la semănat cu ea, în două șiruri paralele pe rând. Și nu oricum, ci puțintel mai deasă, că nu este de calitatea întâi.

Și dacă se știe că o ghindă cântărește aproximativ 5 grame, iar personalul silvic din Direcția Silvică Iași a recoltat mai mult de 12 tone de ghindă de cvercinee, nu putem decât să ne ridicăm pălăria în semn de respect pentru toți cei care își fac meseria cu dăruire și seriozitate, pentru că știm că PĂDUREA începe în pepinieră și producerea puietilor forestieri este o activitatea de bază a silviculturii de acum și dintotdeauna.

Pădurea diminuează eroziunea solului, purifică aerul și apa, oferă adăpost animalelor sălbatice, îmbogățește biodiversitatea, înfrumusețează peisajul, absoarbe carbonul atmosferic pe care îl sechestrează în sol.

Iar misiunea silvicultorilor este de a o îngriji pentru alte câteva zeci de ani extrăgând exemplarele uscate, rău conformate, speciile nedorite, invazive, o vor trata împotriva dăunătorilor dacă va fi cazul.

        Peste alte câteva zeci de ani viitorii silvicultori au datoria de a tăia acea pădure care va fi bătrână și de a recrea în locul acesteia alta tânără, pentru ca procesele de bioacumulare să se reintensifice, exercitându-și astfel cu continuitate rolul multifuncțional.