Un ieşean e dornic să iasă din puşcărie şi să se reapuce de furat

 * deşi are o meserie căutată şi bine plătită, aceea de sudor, el nu se poate dezbăra de obiceiul de a controla buzunarele oamenilor * straniu, acesta n-a operat niciodată în ţară, ci doar în Vestul Europei * a ajuns în închisoare după o tâlhărie comisă la nervi

 E un om aproape bătrân şi ar trebui să se gândească deja la pensie. Că a împlinit deja 58 de ani. Însă Marilică, deşi are o meserie căutată şi bine plătită, aceea de sudor, n-a mai muncit de la Revoluţie. În toţi aceşti ani, el a trăit numai din furat. A operat în aproape tot Vestul Europei, ţările preferate de el fiind Germania, Franţa, Elveţia şi Italia. Stătea acolo câteva luni, „producea” suficient, iar restul anului îl petrecea la Iaşi, locuind în apartamentul mamei sale (acum o femeie în vârstă de 81 de ani). O locuinţă modestă, cu numai două camere, dar suficientă pentru pretenţiile lui. Tatăl i-a murit în 1995, mai are un frate şi o soră, dar nu prea ţine legătura cu aceştia.

În 2007 a început o relaţie de concubinaj cu Gherghina, o femeie cu 20 de ani mai tânără decât el şi de ocupaţie casnică. Pentru a o întreţine şi pe ea, a îndesit "vizitele de lucru" în afară. Dar nu pentru hoţiile comise acolo a ajuns după gratii, ci după o ceartă cu o anume Nuţi, o cunoştinţă de-a Gherghinei. Evenimentul a avut loc pe 1 februarie 2018. De nervi, Marilică i-a smuls lănţişorul de la gât şi mobilul din mână, apoi a plecat, abţinându-se cu greu să nu-i scape câteva palme. N-a mai restituit bunurile, astfel încât femeia a făcut plângere la poliţie. Bărbatul a fost reţinut în aceeaşi zi şi plasat în arestul preventiv. Condamnarea în ultima zi de iulie a aceluiaşi an. Pedeapsa a fost stabilită la patru ani de închisoare cu executare, iar abilul hoţ de buzunare a ajuns în Penitenciarul Giurgiu.

Aici, el n-a ieşit în evidenţă cu absolut nimic. N-a fost sancţionat, dar nici n-a primit vreo recompensă. Nu şi-a bătut capul cu programele educaţionale şi nici n-a ieşit la muncă. Arde de nerăbdare să iasă din puşcărie şi să se reapuce de furat. În rest, doar a numărat zilele şi imediat ce a ispăşit fracţia de 2/3 din pedeapsă, adică în data de 3 iulie a.c., a făcut cerere de liberare condiţionată.

Judecătorii au cerut referinţe celor de la Penitenciar, au studiat dosarul şi au considerat că „petentul a avut o conduită oscilantă” în perioada încarcerării. Plus faptul că nu şi-a achitat obligaţiile civile. Aşa că „raportat la aceste aspecte, reţine instanţa că nu a fost îndeplinit scopul de reintegrare al pedepsei, instanţa neavând convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi că se poate reintegra în societate. Prin urmare, constată instanţa că simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberarea condiţionată. Instanţa consideră că petentul-condamnat trebuie să dovedească cu mai multă certitudine şi claritate faptul că scopul pedepsei este realizat faţă de el printr-un comportament care să iasă în evidenţă”.

Ca atare, prin sentinţa de alaltăieri, completul de judecată a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare condiţionată şi l-a obligat pe Milică să plătească 413 lei drept cheltuieli judiciare. Următoare încercare de a ieşi din puşcărie o mai poate face abia peste patru luni. Dacă nici atunci nu va avea câştig de cauză, el va trebui să aştepte până pe 15 septembrie 2021, când va fi liberat la termen. Marcel FLUERARU