Un pensionar nu s-a putut reabilita pentru că n-a plătit spitalizarea... soției

Ajuns la 62 de ani şi pensionat de ceva vreme, Ioan A. mai are şi acum de tras ponoasele după o rătăcire de moment survenită acum mai bine de un deceniu. Mai exact, în dimineaţa de 5 iulie 2009. Atunci, după o beţie prelungită, din motive nici acum elucidate, el şi-a atacat consoarta, lovind-o de mai multe ori cu ciocanul în cap. A dat cu sălbăticie până ce n-a mai putut şi l-a luat cu somn. Aproape printr-un miracol, femeia a izbutit să sune la 112. A venit ambulanţa, ea ajungând la Spitalul de Neurochirurgie în comă de gradul IV. Operată de urgenţă, a reuşit să supravieţuiască, dar a mai rămas internată încă 40 de zile.

Ioan a fost arestat, judecat şi condamnat la cinci ani de închisoare pentru tentativă de omor. Nu a executat decât trei ani şi jumătate, fiind liberat condiţionat pentru bună purtare. Între timp, s-a împăcat cu nevasta şi, la scurtă vreme de la ieşirea din penitenciar, a reuşit să se angajeze. Cu alte cuvinte, s-a reintegrat perfect în societate. Mai rămăsese o problemă de rezolvat şi anume cazierul.

La insistenţele soţiei, Ioan a depus, pe 23 martie, o cerere de reabilitare judecătorească, arătând că, după condamnarea din 2010, n-a mai comis nicio infracţiune, că a îndeplinit condiţia termenului de şase ani şi jumătate şi că acum, la bătrâneţe, vrea să fie în rând cu lumea. A depus la dosar dovada liberării condiţionate, cuponul de pensie, precum şi o caracterizare din partea soţiei. N-a fost suficient. Ioan a omis să plătească Spitalului de Neurochirurgie cei 4.200 lei reprezentând cheltuielile cu spitalizarea nevestei. Din acest motiv, prin sentinţa de la finele săptămânii trecute, judecătorii i-au respins cererea. Acum suma e mult mai mare, pentru că se adaugă dobânda legală şi penalităţile. Marcel FLUERARU