Armindenii. Ziua pelinului

 * în fiecare an, pe 1 mai, credincioşii sărbătoresc Armindenii sau Ziua Pelinului ori Pomul lui Mai, după cum mai este cunoscută * Armindenii sunt dedicaţi zeităţilor care au grijă de vegetaţie, care veghează asupra animalelor, dar şi a culturilor

Sărbătoarea Armindenilor, celebrată astăzi, este una a prosperităţii. Tradiţia spune că, în ajun, se ia un pom din pădure şi se aduce în casă, după ce este curăţat de frunze şi este împodobit cu flori, spice, apoi se sădeşte în mijlocul gospodăriei. Pomul lui Mai se va tăia la seceriş, iar din făină grâului secerat se va coace prima pâine din noua recoltă. În unele sate, din tulpina pomului se pregăteşte steagul de nuntă.

Ziua Pelinului

De Armindeni se culeg plantele medicinale amare, pelinul fiind cea mai cunoscută poate şi pentru că despre el se spune că ar avea puteri magice. În această zi, bărbaţii pun rămurele de pelin în vin pentru ca să nu facă floare şi să nu se acrească. Planta se strecoară prin toată gospodăria, inclusiv în dulapurile cu haine, pentru a ţine la distanţă duhurile rele. De Armindeni se seamănă pepenii, castraveţii şi fasolea şi nu se lucrează în vie, în caz contrar existând riscul ca viţa să fie atacată de dăunători.

Ziua aminteşte şi de prigonirea lui Iisus, crezându-se că, atunci când Irod a omorât copiii, a pus câte o ramură verde la poarta de unde ar fi început măcelul în ziua următoare. A doua zi, au apărut ramuri verzi la toate casele, iar Irod n-a mai ştiut unde să-l caute pe Iisus.

Numele sărbătorii vine de la Sfântul Prooroc Ieremia, unul dintre cei patru mari profeţi ai Vechiului Testament şi prăznuit pe 1 mai. El a vestit atât robia poporului iudeu de către babilonieni, cât şi Naşterea lui Mesia. El a fost numit profetul lacrimilor şi al plângerilor şi se spune că toate prorocirile sale s-au îndeplinit. De Armindeni, la casele unde sunt fete de măritat se plantează puieţi de mesteacăn.

În satele româneşti, fără să fie neapărat o regulă, cu prilejul acestei sărbători se mergea la iarbă verde, se mânca şi carne de miel, caş şi se bea vin roşu sau rachiu. De cele mai multe ori, vinul era amestecat cu pelin, o plantă magică prin excelenţă, iar în lumea satului acest lucru era foarte bine cunoscut. Dacă este cules la date şi ore considerate de bun augur de către descântătoare, adunat din locuri tainice şi rostindu-se incantaţii ritualice precise, uneori de către femei dezbrăcate şi despletite, atunci potenţialul vindecător al plantei creşte semnificativ. Pelinul vindecă frigurile, durerile de stomac, de cap, de măsele, tusea, umflăturile, afecţiuni oftalmologice, temuta ciumă. Alină şi stările depresive. La Armindeni se considera că această plantă are puteri tămăduitoare, mai ales dacă era amestecată în vin, purtată la haine sau aşezată pe mese. Pelinul avea rolul de a întări sănătatea oamenilor, dar mai ales de a-i feri de forţe malefice, iele şi strigoi.
Munci interzise în ziua de Armindeni

Erau interzise frământatul pâinii şi muncile câmpului şi nu se înjugau vitele, Armindenul fiind socotit şi sărbătoarea boilor. În schimb se recomanda semănatul castraveţilor, al fasolei şi al pepenilor. Viticultorii respectau aceste obiceiuri din credinţa că altfel vinul din butoi va prinde floare. Sărbătoarea era ţinută cu sfinţenie pentru protejarea animalelor şi a recoltelor de grindină şi furtuni. În ziua de Armindeni se făceau într-adevăr şi predicţii meteorologice, care condiţionau activităţile agricole. Dacă în acea zi ploua, se credea că şi în următoarele 40 de zile vor fi precipitaţii.
Maura ANGHEL