Biznizul românesc şi bălegarul din diamant

 

Puţine sunt afacerile care s-au menţinut pe timp de criză şi foarte puţin cele care şi-au păstrat o conduită corectă, frumoasă, cu respect pentru clienţi şi parteneri. În rest, mulţi sconcşi, asta văd eu în mediul de afaceri. Nu vă scandalizaţi degeaba că am dreptate, iar mişcările de piaţa din ultimii ani ar fi trebuit să vă convingă şi pe voi. Dacă vă daţi perdeaua de pe ochi veţi vedea că majoritatea umblă după păcăleli, după înşelătorii, după ciubucăreli şi alte câte şi mai câte şi mai urâte. De la marii şacali la prăvăliile de cartier, ori de la pârlitul care vinde lapte în piaţă şi până la bancherul înfumurat, toţi vor să te fure, să-şi bată joc şi să profite de mintea, de munca, de ideile, de proiectele şi de creativitatea ta. De tine, ca om, pe de-a-ntregul!

Am văzut firme de sufragerie care au cumpărat sute de kilometri de reţea feroviară, am văzut SRL-uri anonime care au dărâmat coloşi industriali şi oameni de mucava care şi-au bătut joc de muncă şi de sufletele celor care erau bucuroşi că au o pâine şi că pot trăi liniştiţi. Dacă dai deoparte un colţ din poleiala afişată de stâlpii comunităţii găseşti rugina unor indivizi găunoşi, unii dintre ei cocoţaţi în funcţii politice. Oamenii ăştia îşi permit să trucheze concursuri de angajare în instituţii din mediul public, să dispună de banii statului şi de vieţile angajaţilor cu uşurinţa cu care îşi aruncă batista din buzunar. Cei mai mulţi dintre ei te privesc languros în ochi, apoi îţi rup gâtul imediat ce ai întors capul. După ce te-au stors de ultima idee, te aruncă precum o lămâie seacă.

Ştiu oameni de afaceri cu nume sonore care nu ezită să-ţi fure ideile, să te folosească în proiectele şi campaniile lor, iar la final, dacă îndrăzneşti să deschizi discuţia despre drepturile băneşti, te scot şi de dator. Adică, ţi-au făcut onoarea de a te lăsa să le slugăreşti în ogradă, tu mai vrei şi bani? Da, vrem, pe măsura muncii şi a priceperii fiecăruia şi până nu vor înţelege toţi şi respecta acest lucru ne vom plânge de milă ani buni.

La români, criza economică a potenţat-o pe cea a conştiinţei şi a scos din străfunduri multe lucruri murdare pe care unii mari oameni de afaceri şi oneşti contribuabili le-au ascuns. Începem să le vedem chipurile hidoase, ochii schimonosiţi de ură şi buzele arse de setea de bani ori de minciunile aruncate. Nu-i uşor să recunoşti că ai fost păcălit, dar mai bine aşa decât să trăieşti cu senzaţia că poţi derula proiecte alături de oameni pe care altădată i-au considerat prieteni ori parteneri oneşti. Barosul care a distrus multe economii în lume a lovit şi în diamantul care crescuse frumos în România şi la şlefuirea căruia au muncit mulţi oameni de bunăcredinţă. Din păcate, ei n-au ştiut că lustruiesc o faţetă sub care se ascund lucruri murdare, a căror duhoare a început să se împrăştie imediat ce cristalele au început să plesnească. La noi, criza are efect terapeutic – sparge buboaiele şi taie legăturile periculoase cu oameni care nu merită nici măcar un gând de răzbunare.

Maura ANGHEL