Dezastru în Marea Britanie - „Am petrecut Crăciunul într-o parcare"

Sute de șoferi, printre care și foarte mulți români, au rămas blocați între granițele Marii Britanii din cauza restricțiilor de circulație impuse peste noapte.

Poveștile acestor oameni au devenit atât dramatice încât localnicii au fost impresionați și le-au sărit în ajutor cu ce au putut. Pentru a fi mai cât mai operativi, autoritățile au trimis alimente și apă chiar și cu elicopterele, precum pentru sinistrați.

Pe George-Daniel B., din Bacău, închiderea neașteptată a frontierelor l-a prins în Stoke on Trent, orășelul care, de câțiva ani, îi este ”cartier general”. Aici, bărbatul în vârstă de 48 de ani și-a găsit de lucru ca șofer pe camion la o puternică companie ce asigură distribuția de produse pe întreg teritoriul Marii Britanii.

Un loc de muncă mai mult decât mulțumitor, atâta vreme cât, lunar, băcăuanul poate ajunge și la 5.000 de euro câștigați conducând camionul, e adevărat, chiar și câte 12-14 ore pe zi. Și asta de luni până sâmbătă, fără încetare, chiar și în plină criză medicalo-economică. Când, însă, specialiștii britanici în virusologie au dat alarma după ce au descoperit o nouă tulpină a COVID-19, peste român parcă a căzut cerul. Și nu de teama virusului alături de care trăiește protejându-se cum știe mai bine, ci pentru că mutația coronavirusului i-a închis drumul către casă. ”Știam că urmează să am niște libere de sărbători așa că mi-am luat bilet de avion spre casă. Nu puteam să merg cu TIR-ul pentru că nu e al meu, ci al firmei pentru care lucrez. Descoperirea acelei mutații a virusului a dat totul peste cap. Biletul de avion mi-a fost anulat. Așa, în loc să fiu acasă cu familia, cu soția și cu fetița noastră, am făcut Crăciunul în parcare. E trist, dar m-am mulțumit și cu legătura telefonică video în care mi-am văzut familia de care stau departe de mai bine de cinci luni. Acum, mi-am luat iar bilet de avion și aștept să văd ce se întâmplă. Oricum, zborul spre casă este pe 4 (n.r. ianuarie) așa că Revelionul îl fac tot aici, o să stau singur în cămăruța mea pe care o am închiriată aici (n.r. în Stoke on Trent)”, spune, cu amărăciune, George.