Dieta lui Charles Darwin - țestoase, bufnițe maro și pume

 

Darwin este cunoscut  drept cel care a dezvoltat teoria evoluționistă ca modalitate de explicare a schimbărilor biologice graduale. Ce este fascinant e că nu doar a studiat a multitudine de animale, aducând progres în numele științei, dar avea și obiceiul să le mănânce. A fost un carnivor înrăit şi i-a plăcut să încerce din toate.

În timpul studiilor sale aici el a prezidat Clubul Glutton al Universității, al cărui principal obiectiv era acela de a găsi „carne ciudată” pentru consum, dar și „păsări și bestii ciudate, necunoscute omului”. La vremea aceea, clubul a fost un mare succes, cu mulți oameni care își exprimau interesul de a se înscrie și de a gusta aromele îndepărtate. Însă dezamăgitoarea și nu prea gustoasa bufniță maro nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, motiv pentru care succesul a început să scadă treptat. Spre mâhnirea lui Darwin, membrii societății gastronomice au ales să se concentreze asupra altor aspecte, în detrimentul cărnii. Din fericire însă pentru „părintele evoluției”, cuceririle sale culinare nu s-au încheiat o dată cu clubul.

Acesta a reușit să treacă prin mult experiențe culinare inedite mai târziu în viață, la bordul HMS Beagle. În timpul peregrinărilor sale la bordul corabiei, Darwin a consumat multe tipuri de carne, printre care și carnea de tatu – pe care a descris-o ca fiind similară cu cea de rață – sau cea de iguană.

A mâncat o pumă cu gust de...viţel

Pe măsură ce și-a continuat expediţiile, Darwin a descoperit tot mai multe specii pe care a continuat să le consume. Dacă gustul era unul care să se ridice la pretențiile acestuia, atunci nu se rezuma la un singur exemplar. Într-una dintre călătoriile sale a mâncat o pumă, pe care a descris-o ca fiind „asemănătoare la gust cu vițelul”, dar și țestoase de Galapagos. Nu doar că a mâncat țestoasa, dar a luat și o ceașcă din conținutul vezicii acesteia, pe care l-a descris ca fiind „limpede” și „ușor amar”. Potrivit jurnalelor sale, mâncarea sa favorită era o rozătoare de aproximativ 9 kilograme, despre care se crede să ar fi fost agouti. Agouti este înrudit cu porcuşorul de guineea, doar că de dimensiuni mai mari. A descris carnea acestui animal ca fiind „cea mai bună pe care a gustat-o”. La fel, mai obişnuia să mănânce şi carne de struţ în combinaţie cu sosuri iuţi. Cu toate că poate să pară ciudat, povești despre oameni de știință care mâncau chiar animalele pe care le studiau sunt numeroase în istorie. Chiar și astăzi, cercetătorii „mai gustă” din când în când din animalele lor preferate, însă totul în numele științei.