Joia Mare, ziua în care se vopsesc ouăle
Dimensiune font:
* cunoscută și sub numele de Joia Patimilor sau Joia Neagră, Joia Mare este o zi cu o însemnătate aparte pentru creștini ortodocși * astăzi are loc Denia celor 12 Evanghelii, care amintește de momentul în care Iisus a spălat picioarele ucenicilor săi * tot astăzi se coc cozonacii și se vopsesc ouăle
Joia Mare, o zi în care inima creștinilor ortodocși bate mai puternic, este un moment de profunzime spirituală și de înțelegere a suferinței și iubirii divinului. În această zi deosebită, cunoscută și sub numele de Joia Patimilor sau Joia Neagră, lumina credinței străbate întunericul și aduce speranță în sufletele celor ce o sărbătoresc. Este o zi în care fiecare gest, fiecare tradiție, fiecare rugăciune este plină de înțelesuri ascunse și de profunde semnificații.
Joia Mare e începutul perioadei sacre pentru români, în aşteptarea Învierii.
Credincioşii se pregătesc cu bucate şi cu haine noi pentru Paşte şi merg la biserică, la spovedanie şi la slujbă. În unele zone, este şi ziua superstiţiilor.
Joia Mare şi Sfântă reprezintă unul dintre momentele cele mai importante și semnificative din timpul Săptămânii Mari, prin legătura specială pe care aceasta o are cu instituirea propriu-zisă a Sfintei Liturghii, la Cina cea de Taină, de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dar și prin evocarea pe larg a tuturor pătimirilor și evenimentelor întâmplate la Răstignirea Domnului, cuprinse în cadrul Deniei celor 12 Evanghelii.
În Sfânta şi Marea Joi, cunoscută şi ca Joia Mare, zi de o mare însemnătate în istoria mântuirii, sunt prăznuite patru momente deosebite din Săptămâna Patimilor: spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cina cea de Taină, la care s-a instituit Taina Sfintei Împărtăşanii (Euharistia) și rugăciunea din grădina Ghetsimani. Se spune că din această zi nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca. În majoritatea gospodăriilor româneşti, Joia Mare este ziua dedicată copturilor pascale (pasca şi cozonacii) şi vopsirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paşti, în credinţa că ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată.
În amintirea celor plecați la Cer
Joia Mare începe cu cinstirea strămoşilor. Încă din zorii zilei, oamenii merg în cimitir şi curăţă mormintele apropiaţilor, pentru ca, în noaptea Învierii, să pună o lumânare. În sudul ţării se dă şi pomană o cană plină, numită Joimărița.
Bărbaţii se apucă apoi de curăţenia casei şi a curţii, iar gospodinele, de gătit cele mai importante bucate de Paşte: pasca şi ouăle roşii.
Seara, toată familia merge la biserică. Preoţii citesc cele 12 Evanghelii, iar tinerii au grijă şi la superstiţii. Există o serie de tradiții care se respectă cu sfințenie în această zi, mai ales la sate. „Cine n-a terminat de tors nici că mai toarce. Joimăriţa le pedepseşte pe femeile leneşe, le bate peste degete şi le arde cânepa netoarsă. Pe unele pur şi simplu le fură, le frige şi le mănâncă. Când Joimăriţa nu se manifestă explicit, o fac, pe alocuri, colindătorii: ei controlează torsul, îşi bat joc de leneşi şi chiar ard fuioarele netoarse”, spune Irina Nicolau în „Ghidul sărbătorilor românești”.
Nu se lucrează în această zi, fetele fac descântece ca să se mărite, iar pentru morţi se fac focuri din vreascuri rupte cu mâna, netăiate. Pe lângă foc se aşează scaune, se pune pâine cu vin, se tămâiază. În această zi morţii se pregătesc să vină pe pământ, aşa că trebuie să fie ajutaţi şi primiţi bine. Pe morminte se varsă apă şi se pun lumânări şi aşchii de lemn aprinse.
Nunta Urzicilor
În Joia Mare cade Nunta urzicilor, adică înfloresc, moment din care nu mai sunt bune de mâncat. În Joia Mare femeile vopsesc ouăle. Tradiția cere ouă roșii, dar fiecare le decorează după bunul plac. Numele motivelor de pe ouă sunt, de cele mai multe ori, brâul popii, suveica, oala legată, crucea rusească, roata carului, mânecă sucită, floarea Paştelui, brăduţul, frunza nucului, ghiocelul, grâul câmpului, calea rătăcită, fluturul, peştele, păianjenul. Cin nu reușește să vopsească astăzi ouăle mai are doar ziua de sâmbătă la dispoziție, în Vinerea Mare acest obicei fiind strict interzis. În Vinerea Mare, oamenii se opresc din muncă, din gătit sau curăţenie. Bătrânii spun că tot ce se realizează în această zi, se va dărâma. Se merge la biserică, la Prohod, iar ultimele pregătiri pot fi făcute sâmbătă.
Joia Mare este, de asemenea, o zi a aducerii aminte și a cinstirii strămoșilor noștri, a celor care ne-au părăsit această lume și au trecut în lumea de dincolo. Încă de la primele ore ale dimineții, oamenii își îndreaptă pașii spre cimitire, unde, cu respect și devotament, curăță mormintele celor dragi. Lumânările aprinse în noaptea Învierii vor lumina drumul lor către veșnicie, iar pomenile aduse și rugăciunile rostite vor fi un semn al iubirii și recunoștinței noastre față de cei plecați în lumea de dincolo.
În Joia Mare, tradiția și credința se împletesc într-un dans sacru al vieții, aducând speranță și lumină în sufletele noastre. Este o zi în care timpul pare să se oprească, iar eternitatea se simte mai aproape de noi. Este o zi în care ne aducem aminte de jertfa supremă a Mântuitorului și ne pregătim sufletele pentru Învierea Sa. Este o zi în care credința devine mai puternică și speranța într-un viitor mai bun devine mai vie ca niciodată.
Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau