Legenda ouălui de Paște

 

Simbolistica ouălor de Paște trebuie căutată înainte de nașterea lui Hristos, în timpuri străvechi. Oul era dat în dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creației, fecundității, simbol al vieții și al reînnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind întâlnit la chinezi cu două mii de ani înainte de Hristos. Ouăle simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la învierea Sa din morți. De aceea, când sparg ouăle prin ciocnire, dar și când se salută creștinii își spun: „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”. Culoarea roșie a oualelor simbolizează sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii. Exista credință că cei care ciocnesc se intilnesc pe lumea cealaltă. Ouăle simbolizează și reîntinerirea, primăvara. În Egiptul antic, oul era simbolul legământului vieții și reprezenta, totodată, sicriul ori camera mortuară. În tradiția populară de la noi, ouăle de Paște sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, ne apară de rele. Originea colorării ouălor se pierde în negura epocii precreștine, în timpurile când Anul Nou se sărbătorea la echinocțiul de primăvară. Ele erau date în dar, ca simbol al echilibrului, creației și fecundității. Și la romani, colorate în roșu, ouăle făceau parte dintre darurile sărbătorii lui Janus și erau folosite la diferite jocuri și ceremonii religioase. Obiceiul colorării ouălor s-a transmis creștinilor și este încă practicat mai ales la popoarele Europei și Asiei. Spre deosebire de alte țări ale Europei, unde obiceiul s-a restrâns sau a dispărut, la romani a înflorit, atingând culmile artei prin tehnică, materiale, simbolistica motivelor și perfecțiunea realizării. O altă legendă a oului de Paște își are originea într-o sărbătoare dinainte de nașterea lui Hristos, care celebra viața, înnoirea naturii, renașterea și care coincidea cu venirea primăverii. Oul, un germene al vieții, a fost întotdeauna în centrul atenției din acest motiv.

Legenda spunea că Dumnezeu a creat un ou, el putând face orice din nimic, pe care I l-a dat Nopții să îl clocească, iar din acel ou ar fi ieșit întreg Universul. Oul, el însuși purtător de viață, a devenit un simbol al regenerării, al purificării, precum și al veșniciei, fiind prezent în povestirile tuturor popoarelor.