O româncă adoptată în Franța acum 30 de ani și-a regăsit familia naturală prin Internet

Nu trece zi în care Mirela Defontaine să nu se gândească la familia sa din România, regăsită acum o lună. De atunci, această tânără de 33 de ani, adoptată la 4 ani și jumătate de o familie franceză dintr-un orfelinat românesc, își sună seară de seară sora mai mare din România.

Trebuie spus că Mirela și-a primit cadoul de Crăciun mai devreme. De zece ani își tot caută familia biologică. Dar în noiembrie, într-o seară, s-a produs miracolul. Pe când consulta o pagină Facebook dedicată copiilor adoptați din orfelinatele românești, a dat peste fratele său și cele două surori.

La aproape 30 de ani după părăsirea orașului natal, Mirela reînnoadă legătura cu originile sale. „Încă nu realizez. Totul a mers atât de repede…. Patru ore a durat. Anunțul meu a fost postat la 21.30, și cu puțin înainte de miezul nopții am aflat că mi-am găsit familia!” – povestește Mirela pentru France 3. O adevărată ușurare pentru această tânără cu o viață mai curând haotică.

O copilărie „tăbăcită”

Mirela Defontaine avea 3 luni când a fost plasată într-un orfelinat din România. În 1987, cu doi ani înainte de căderea lui Nicolae Ceaușescu. Chiar dacă tânăra nu păstrează nicio amintire din copilăria sa ”tăbăcită”, mărturisește că a simțit mereu în interiorul ei iubirea pe care i-a purtat-o mama sa biologică.

„Acum șase ani mi-am tatuat pe braț o frază în limba română: ‘Te iubesc, mama’, surâde ea. Am simțit mereu că mama mea a fost obligată să mă dea la orfelinat și că a făcut asta pentru binele meu. Nu am fost șocată de parcursul meu”. Mama biologică a Mirelei a murit în anul 1998 după o lungă suferință.

Regăsire cu ajutorul Facebook

Mirela nu vorbește limba română. Dar nu contează. Pentru ea, important este altceva. Faptul că poate auzi vocea surorii sale mai mari, Carmen, și pe cea a nepoatei, faptul că învață să se descopere pas cu pas. „A fost o lovitură de teatru, pot spune. Și ea e la fel de nebunatică cum sunt și eu, este la fel de deschisă ca mine. Ne înțelegem foarte bine” – surâde Mirela Defontaine.

La o lună după această regăsire neobișnuită, Mirela speră să poată să-și strângă în curând în brațe fratele și surorile de care a fost separată acum 30 de ani.