Pomul de Crăciun, simbolul nașterii și Învierii lui Iisus Hristos

 

Pomul de Crăciun are semnificații diferite, tradiția aceasta fiind chiar mai veche veche decât Crăciunul.

Egiptenii antici, grecii antici, culturile germanice din Europa timpurie și românii antici practicau cu toții o versiune a ceremoniei de împodobire a bradului, pe care o asociem azi cu Sărbătoarea Nașterii Domnului.

Împodobirea bradului de Crăciun a fost asociată prima dată cu Crăciunul în Germania secolului al XVI-lea, când țăranii din vestul țării au început tradiția decorării brazilor pentru a-i sărbători pe Adam și Eva, care erau considerați sfinți. Acesta era un eveniment anual care se întâmpla pe 24 decembrie.

Indiferent de origina sa, bradul simbolizează astăzi câteva aspecte importante ale sărbătoririi Crăciunului: spiritul bunătății și dărniciei (de aici și schimbul de cadouri), îmbrățișarea naturii și a rolului său în anotimpurile de schimbare, viața eternă, îmbrățișarea tradițiilor legate de sărbătoarea Crăciunului.

În creștinism, pomul de Crăciun este simbolul nașterii și Învierii lui Iisus Hristos. Ramurile și acele brazilor sunt privite ca o emblemă a nemuririi și se spune că simbolizează coroana de spini purtată de Hristos pe cruce.

De asemenea, se consideră că fiecare decor folosit pentru împodobirea bradului de Crăciun are o semnificație specială.

În mod obișnuit, multă lume alege să așeze deasupra bradului o stea. Simbolistica din spatele acestui gest este că steaua semnifică chiar steaua care i-a îndrumat pe magi acum 2000 și ceva de ani către Iisus din Betleem. În loc de stea, unii aleg să așeze deasupra bradului un îngeraș, pentru că se spune în biblie că Îngerul a fost cel care i-a înștiințat pe păstori că Iisus s-a născut într-o iesle.

Clopoțeii atârnați pe ramurelele unui brad de Crăciun frumos semnifică bucuria și fericirea din aceste zile de sărbătoare.

Coronițele din crenguțe de brad semnifică simbolul iubirii adevărate.

La greci, bradul sau pinul era sacru pentru Attis, zeul grec al florei și vegetației. În tradiția greacă, pinul este impodobit cu ornamente din argint, iar clopoței și ofrande erau așezate sub copac ca jertfă adusă zeilor.

La romani, brazii veșnic verzi erau considerați un simbolism solar în cultura romană. Ei sărbătoreau festivalul Saturnaliei pentru a-l cinsti pe Saturn - Zeul Agriculturii. Pentru a marca această sărbătoare, românii își decorau casele și templele cu ramuri de brad verde.

La celți/ teutoni, brazii și pinii erau torțe ale frumuseții și erau împodobiți cu aur și bijuterii. Acest lucru se înfăptuia pentru a plăti tribut zeilor vieții, pentru recolte bogate.

La chinezi/ japonezi, pinii și chiparoșii sunt sacri pentru aceste două culturi, precum și asocierea lor cu semnificația nemuririi și longevității. Lemnul din acești copaci este folosit pentru construirea altarelor sfinte, templelor, structurilor Shinto Kami. În plus, în aceste tradiții, se presupune că pinii și chiparoșii cuprind forța vieții.

Semnificația bradului de Crăciun este adânc înrădăcinată în istoria, tradiția și cultura antică.