Povestea omului care urmărește de 30 de ani Monstrul din Loch Ness

 

Monstrul din Loch Ness există? S-au împlinit trei decenii de când Steve Feltham și-a împachetat viața din Dorset – lăsându-și iubita, casa și slujba în urmă – pentru a începe să vâneze Monstrul din Loch Ness cu normă întreagă. Privind în urmă, nu are regrete.

Și entuziasmul său cu privire la posibilitatea de a rezolva unul dintre cele mai durabile mistere ale lumii rămâne la fel de puternic ca oricând. „Nu mă deranjează șansele extreme împotriva mea. Încă îmi place posibilitatea ca aceasta să se întâmple brusc. ”

Devenind Vânătorul Nessie
Este posibil ca Steve să-și fi început căutarea cu normă întreagă pe 18 iulie 1991, dar sămânța a fost plantată mult mai devreme. Fascinația sa a început în timpul unei vacanțe de familie în Highlands în 1970, când avea șapte ani. La acea vreme, Biroul de Investigații Loch Ness avea sediul la Castelul Urquhart, iar ideea bărbaților adulți care caută monștri într-un lac i-a stârnit interesul.

S-a gândit instantaneu că și-a găsit chemarea. Și acea pasiune nu l-a părăsit niciodată. Mai multe vacanțe de familie în nord au determinat mai multe lecturi, cercetări și visuri despre aventuri. Dar, până la vârsta de 28 de ani, Steve avea o viață obișnuită. Se alăturase tatălui său înființând cu succes o companie care vândea alarme antiefracție. I-a dat șansa să câștige niște bani serioși, dar nu a trecut mult timp până a început să creadă că ceva îi lipsește din viață.

Steve a spus: „Am ajuns la o răscruce de drumuri. Mă gândeam „ce vreau să fac cu viața mea?”. „Ar trebui să mă așez la casa mea, să am copii, să mă căsătoresc și tot restul comportamentului unui om normal cu slujbă de la nouă la cinci?

„Sau vreau o aventură? Și dacă o fac, ce fel de aventură vreau? „Pentru mine a fost întotdeauna vorba despre monstrul din Loch Ness.”

Steve a făcut călătoria spre nordul Angliei într-o dubă veche de 20 de ani. Un program de la BBC, Desperately Seeking Nessie, a fost difuzat despre el în august 1992 – un an în aventura sa.

La sfârșitul anilor ’90, duba lui s-a transformat într-o casă statică. De atunci, el se află în parcarea Dores Inn, care vine aproape de plajă. Nu are apă curentă sau electricitate, dar cârciuma are un robinet exterior, iar bateriile pentru mașini încărcate de un panou solar îi permit să funcționeze luminile, radioul și laptopul.

El își finanțează stilul de viață prin vânzarea de modele Nessie în miniatură, realizate din lut pentru modelat.

„Nu încerc să arăt lumii„ iată ultima dovadă care rezolvă misterul , sunt dependent de urmărire. Sunt dependent de găsirea de noi dovezi. Asta mă face să mă duc, acea aventură, spune Steve.

Maximele și minimele căutării monstrului din Loch Ness
Pe parcurs, au existat o mulțime de momente importante pentru Steve. O imagine recentă a sonarului descoperită de prietenul lui Steve, Ronald Mackenzie, în octombrie 2020, este chiar aici. Ronald, directorul general al Cruise Loch Ness, a văzut un obiect neobișnuit pe radar în timp ce era pe barca sa.

Această imagine sonară capturată de Ronald Mackenzie arăta un obiect în partea de jos a lacului. Steve a numit-o „cea mai convingătoare” dovadă a lui Nessie pe care o văzuse vreodată.

El a spus: „Ronald m-a sunat și mi-a spus„ nu-ți vine să crezi ”. Este cea mai bună dovadă pe care am văzut-o vreodată de la Loch Ness. „Această pată, cam de mărimea unei autoutilitare de tranzit, la 600 de picioare în lac. Era ceva masiv sub barca aia. Lucruri de genul acesta încă îmi conduc pasiunea înainte. ”

Expunerea farselor
La celălalt capăt al scalei, vestea că faimoasa „fotografie a chirurgului” a fost o farsă în 1994 a fost un punct notabil. Realizată de colonelul Robert Wilson în 1934, imaginea arăta gâtul zvelt al unui șarpe care se ridica din Loch Ness.

Timp de decenii a fost considerată cea mai bună dovadă obținută vreodată despre existența monstrului.

Ulterior, s-a descoperit că este un submarin de jucărie prevăzut cu un cap de șarpe de mare, când unul dintre bărbații implicați în crearea fotografiei a dezvăluit farsa pe patul de moarte.

Steve își petrece un pic destul de mult timp, respingând el însuși imaginile și teoriile. El a spus: „Ceea ce mă surprinde acum este că am devenit un filtru. Oamenii îmi aduc fotografii și videoclipuri. De foarte multe ori este o identificare greșită a unui eveniment normal. Îi poate lăsa pe acei oameni să cadă ușor în plasă“.

Dacă nu îți urmezi visele, singura persoană care pierde ești tu
Un lucru care a rămas constant de-a lungul celor 30 de ani ai lui Steve la Loch Ness, este credința sa că oamenii trebuie să-și urmeze visele. Oamenii încă se apropie de el și îi spun că și-au dat viața peste cap pentru că s-au inspirat de la el.

Dar are vreun regret? Steve a spus: „Am plecat când aveam 28 de ani, dar cred că probabil aș fi putut pleca când aveam 26 de ani. Din ziua în care am ajuns, nu am regretat niciodată un singur lucru. Când ajung la patul de moarte, nu vreau să spun că aș fi vrut să încerc asta. Mi-ar plăcea acest regret mult mai mult decât încercarea și eșecul“.