Descoperă Codul roșu. Grupele sanguine și secretele lor neașteptate

Grupa sanguină (sau tipul de sânge) este o clasificare a sângelui bazată pe prezența sau absența anticorpilor, precum și pe prezența sau absența unor substanțe antigenice moștenite de pe suprafața celulelor roșii (RBCs). Aceste antigene pot fi proteine, carbohidrați, glicoproteine sau glicolipide, în funcție de sistemul grupelor sanguine. Unele dintre aceste antigene sunt prezente și pe suprafața altor tipuri de celule din diferite țesuturi. Mai multe dintre aceste antigene de pe suprafața celulelor roșii din sânge pot proveni dintr-un alel (sau o versiune alternativă a unui gen) și formează colectiv un sistem de grupă sanguină.

 

Tipurile de sânge sunt moștenite și reprezintă contribuții de la ambii părinți. Un total de 35 de sisteme de grupe sanguine umane sunt acum recunoscute de Societatea Internațională de Transfuzii Sanguine. Cele mai importante două sunt ABO și antigenul RhD; acestea determină tipul de sânge al unei persoane (A, B, AB și O, cu +, − sau Null denotând statutul RhD).

Multe femei însărcinate poartă un făt cu un tip de sânge diferit de al lor, ceea ce nu este o problemă. Ceea ce poate conta este dacă bebelușul este RhD pozitiv sau negativ. Mamele care sunt RhD- și poartă un bebeluș RhD+ pot forma anticorpi împotriva celulelor roșii fetale. Uneori, acești anticorpi materni sunt IgG, o imunoglobulină mică, care poate traversa placenta și provoca hemoliză a celulelor roșii fetale, ceea ce la rândul său poate duce la boala hemolitică a nou-născutului numită eritroblastoză fetală, o afecțiune cu număr mic de celule roșii fetale, care variază de la ușoară la severă. Uneori, aceasta poate fi letală pentru făt.

Despre antigen și transfuzii

În sângele uman există două antigene și doi anticorpi. Cele două antigene sunt antigenul A și antigenul B. Cei doi anticorpi sunt anticorpul A și anticorpul B. Antigenele sunt prezente în celulele roșii din sânge, iar anticorpii în ser. În ceea ce privește proprietatea antigenelor din sânge, toți oamenii pot fi clasificați în 4 grupe: cei cu antigenul A (grupa A), cei cu antigenul B (grupa B), cei cu ambele antigene A și B (grupa AB) și cei fără niciun antigen (grupa O). Anticorpii prezenți împreună cu antigenele se găsesc astfel: antigenul A cu anticorpul B;  antigenul B cu anticorpul A; antigenul AB nu are anticorpi; antigenul nul (grupa O) cu anticorpul A și B.

Există o reacție de aglutinare între antigenul similar și anticorp (de exemplu, antigenul A aglutinează anticorpul A și antigenul B aglutinează anticorpul B). Astfel, transfuzia poate fi considerată sigură atât timp cât serul receptorului nu conține anticorpi pentru antigenele celulelor sanguine ale donatorului.

Sistemul ABO este cel mai important sistem de grupă sanguină în transfuziile de sânge uman. Anticorpii asociați anti-A și anti-B sunt de obicei imunoglobuline M, abreviate IgM. Anticorpii ABO IgM sunt produși în primii ani de viață prin sensibilizare la substanțe din mediul înconjurător, cum ar fi alimentele, bacteriile și virusurile. Terminologia originală utilizată de Karl Landsteiner în 1901 pentru clasificare a fost A/B/C; în publicațiile ulterioare, „C” a devenit „O”. „O” este adesea numit 0 (zero sau nul) în alte limbi.

Ce este sistemul Rh

Sistemul Rh (Rh semnificând Rhesus) este al doilea cel mai important sistem de grupă sanguină în transfuziile de sânge uman, având în prezent 50 de antigene. Antigenul Rh semnificativ este antigenul D, deoarece este cel mai probabil să provoace un răspuns al sistemului imunitar dintre cele cinci antigene Rh principale. Este obișnuit ca indivizii D-negativi să nu aibă anticorpi anti-D IgG sau IgM, deoarece anticorpii anti-D nu sunt de obicei produși prin sensibilizare împotriva substanțelor din mediu. Cu toate acestea, indivizii D-negativi pot produce anticorpi IgG anti-D după un eveniment care îi sensibilizează: posibil o transfuzie fetomaternală de sânge de la un făt în timpul sarcinii sau ocazional o transfuzie de sânge cu RBCs D pozitive. Prezența sau absența antigenului Rh(D) este semnificată de semnul + sau −, astfel încât, de exemplu, grupa A− este tipul ABO A și nu are antigenul Rh (D).

Indivizii cu grupa de sânge AB au atât antigene A, cât și B pe suprafața celulelor lor roșii din sânge (RBCs), iar plasma lor sanguină nu conține anticorpi împotriva antigenelor A sau B. Prin urmare, un individ cu sânge de tip AB poate primi sânge de la orice grupă (preferabil de la AB), dar nu poate dona sânge decât grupului AB. Ei sunt cunoscuți ca destinatari universali.

Indivizii cu grupa de sânge A au antigenul A pe suprafața RBCs-urilor lor și serul sanguin conține anticorpi IgM împotriva antigenului B. Astfel, un individ din grupa A poate primi sânge doar de la indivizi din grupele A sau O (preferabil de la A) și poate dona sânge indivizilor cu tipul A sau AB.

Indivizii cu grupa de sânge B au antigenul B pe suprafața RBCs-urilor lor și serul sanguin conține anticorpi IgM împotriva antigenului A. Prin urmare, un individ din grupa B poate primi sânge doar de la indivizi din grupele B sau O (preferabil de la B) și poate dona sânge indivizilor cu tipul B sau AB.

Indivizii cu grupa de sânge O (sau grupa de sânge zero în unele țări) nu au nici antigenul A, nici B pe suprafața RBCs-urilor lor, iar serul lor sanguin conține anticorpi IgM anti-A și anti-B. Prin urmare, un individ din grupa O poate primi sânge doar de la un individ din grupa O, dar poate dona sânge indivizilor din orice grupă de sânge ABO (adică A, B, O sau AB).

Cum se face o transfuzie

Dacă un pacient într-o situație spitalicească are nevoie de o transfuzie de sânge într-o urgență, și dacă timpul necesar pentru procesarea sângelui destinatarului ar cauza o întârziere dăunătoare, poate fi emis sânge O negativ. Deoarece este compatibil cu oricine, sângele O negativ este adesea suprautilizat și, prin urmare, este întotdeauna în cantitate insuficientă.

Compatibilitatea plasmei sanguine este inversă față de compatibilitatea celulelor roșii din sânge. Plasma de tip AB nu conține nici anticorpi anti-A, nici anti-B și poate fi transfuzată indivizilor din orice grupă de sânge; dar pacienții de tip AB pot primi doar plasma de tip AB. Tipul O conține ambii anticorpi, astfel încât indivizii din grupa de sânge O pot primi plasma de la orice grupă de sânge, dar plasma de tip O poate fi utilizată doar de către destinatarii de tip O.

Anticorpii Rh D sunt rari, astfel încât, în general, nici sângele D negativ, nici cel D pozitiv nu conțin anticorpi anti-D. Dacă se descoperă că un donator potențial are anticorpi anti-D sau orice anticorp atipic puternic al grupei sanguine prin screeningul anticorpilor în banca de sânge, aceștia nu vor fi acceptați ca donatori (sau în unele bănci de sânge s-ar putea recolta sânge, dar produsul ar trebui etichetat corespunzător); prin urmare, plasma donatorului emisă de o bancă de sânge poate fi selectată pentru a fi liberă de anticorpi D și liberă de alți anticorpi atipici, iar această plasmă de donator emisă de o bancă de sânge ar fi potrivită pentru un destinatar care poate fi D pozitiv sau D negativ, atâta timp cât plasma sanguină și destinatarul sunt compatibile ABO.

Clara DIMA