Românii plăteau 4.000 - 6.000 de euro pentru un dispozitiv cardiac, acum câțiva ani

Montarea de dispozitive cardiace, care face acum și obiectul anchetei procurorilor în cazul de la Iași, este finanțată în două modalități: prin decontare de la Casa de Asigurări de Sănătate (spitalul cumpără, apoi decontează la CNAS, dar în limita unei sume anuale predefinte).

Tocmai din cauză că mulți români nu aveau acces la astfel de dispozitive și erau nevoiți să și le cumpere singuri - prețul ajungea până la 4.000 - 6.000 de euro - în anul 2015, la inițiativa unora dintre cei mai cunoscuți medici cardiologi din țară, Ministerul Sănătății înființează Programul Acțiuni prioritare pentru profilaxia morții subite cardiace, destinat finanțării acestor dispozitive.

Programul a pornit tocmai de la faptul că nu exista o procedură de decontare a acestor dispozitive, iar oamenii erau nevoiți să și le cumpere. Ulterior, ei se adresau Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, pentru a își recupera banii, lucru aproape imposibil.

La acea vreme, o persoană care avea nevoie de stimulator cardiac sau defibrilator, dacă își putea permite, se ducea la compania producătoare, îl cumpăra, iar la spital îi era montat. Efectul a fost însă ca au apărut cazuri in care pacienții respectivi, după ce îl cumpărau, se duceau la Casa de Asigurări de Sănătate pentru a li se deconta acei bani. „CNAS nu avea de unde să le dea banii înapoi, iar de aici se iscau scandaluri”, a declarat pentru Hotnews.ro o sursă medicală

style="color:green;font-weight:bold>„În anul 2015, când a apărut Programul Acțiuni prioritare pentru profilaxia morții subite cardiace, când s-a pus întrebarea , răspunsul autorităților a fost ”, a explicat pentru HotNews.ro sursa medicală citată.

La acel moment, în țara vecină, Ungaria, erau montate aproximativ 500 de astfel de dispozitive pe an, așa că s-a estimat că acesta ar putea fi necesarul și în România, însă date clare nu existau. Dacă acestea acoperă toate nevoile pe țară, medicii se îndoiesc. „Sunt perioade de sincopă, când dispozitivele se termină și nu mai sunt bani pentru altele”, explică sursele medicale consultate de HotNews.ro.

style="color:orange;font-weight:bold>Asociațiile de pacienți arată cu degetul înspre decalajul dintre nevoile reale și ceea ce pot să achiziționeze spitalele de stat

Există un decalaj între nevoile reale și ceea ce pot să achiziționeze spitalele de stat, declară pentru HotNews.ro Vasile Barbu, președintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor.

Numărul acestor dispozitive este limitat, iar de aici se trage totul - nu sunt multe centre care derulează astfel de programe în țară, sunt câteva, iar acelea sunt foarte aglomerate, confirmă și Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice.

Cu toate că aceste dispozitive sunt, teoretic, asigurate gratuit de către stat, de-a lungul timpului, la ușa asociației de pacienți conduse de Vasile Barbu au bătut mulți oameni disperați, care nu găseau un spital unde să le fie montat un astfel de dispozitiv.

Vasile Barbu mai spune că, pe tot parcursul anului trecut, către asociația de pacienți pe care o conduce au curs plângeri legate de crize de medicamente și materiale sanitare la Spitalul Sf. Spiridon din Iași - care a ajuns acum subiect de anchetă a procurorilor. Președintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor arată cu degetul către „managementul pot să spun dezastruos al spitalului, din acest punct de vedere” și afirmă că însuși medicul Dan Tesloianu, anchetat acum de procurori, i-a semnalat de-a lungul timpului lipsurile de materiale din spital, inclusiv de dispozitive cardiace. Vasile Barbu subliniază însă că acest lucru „nu este o scuză pentru medicul Tesloianu, că a recurs la astfel de proceduri".

Totodată, președintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor este de părere că soluția cea mai bună pentru pacienții de la Iași ar fi fost ca ei să fie transferați către alte unități medicale, care dispuneau de astfel de dispozitive la momentul respectiv. Asta a și făcut asociația de pacienți condusă de Vasile Barbu de-a lungul timpului - a direcționat oameni către alte spitale de stat care le puteau monta astfel de dispozitive, chiar dacă erau nevoiți să aștepte mai întâi pe lista de așteptare