Tot ce am aflat despre noul coronavirus, la 5 luni de la apariția primului caz. Cele 5 mari întrebări care au primit răspuns

Cercetătorii studiază, de cinci luni, tot ce au putut afla despre noul coronavirus. Iată ce au învățat de la apariția primului caz de Covid-19, portrivit unei centralizări făcute de The Guardian:

Coronavirusurile provoacă probleme de sănătate de mult timp. Mai multe versiuni se află la originea răcelilor banale și, în ultimii ani, două tipuri au creat epidemii soldate cu multe victime: sindromul respirator acut sever (Sars) și sindromul respirator din Orientul Mijlociu (Mers).

Însă impactul lor a fost mult mai mic, în comparație cu dezastrul global dezlănțuit de noul coronavirus. În doar câteva luni, Sars-CoV-2 a băgat în carantină zeci de țări și s-a soldat cu peste 120.000 de morți la nivel global. Iar boala continuă să se răspândească.

Cunoștințele dobândite de oamenii de știință despre Sars-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, sunt remarcabile. Acesta era un organism necunoscut științei în urmă cu cinci luni. Astăzi este subiect de studiu la un nivel fără precedent. Există numeroase proiectele pentru vaccinuri, au fost lansate studii antivirale și apar noi teste pentru diagnosticare.

Prin urmare, ce au învățat oamenii de știință în ultimele cinci luni și cum ar putea pune capăt acestei pandemii?

De unde a venit coronavirusul și cum a infectat oamenii

Cercetatorii au descoperit că Sars-CoV-2 aproape sigur de la lilieci, care au dezvoltat reacții imune puternice la virusuri. Aceste reacții determină virușii să se reproducă mai repede, astfel încât să poată pătrunde sistemul imunitar al liliecilor. Acest lucru transformă liliacul într-un rezervor de virusuri cu reproducere rapidă și foarte transmisibile. Apoi, când aceste virusuri trec la alte mamifere, care nu au un sistem imunitar cu răspuns atât de rapid, virusurile se răspândesc imediat în noile lor gazde. Cele mai multe dovezi sugerează că Sars-CoV-2 a început să infecteze oamenii printr-o specie intermediară, cum ar fi pangolinul.

„Probabil că acest virus a trecut de la un liliac la un alt animal, iar celălalt animal a fost probabil în apropierea oamenilor, poate într-o piață”, spune profesorul Edward Edward Holmes, virolog la Universitatea Sydney.

„Și, dacă animalul are un virus provenit de la un liliac iar un om interacționează cu acesta, există șanse mari ca virusul să se răspândească la persoana care interacționează animalul. Apoi acea persoană va merge acasă și va da altcuiva virusul, ducând la un focar”, explică profesorul.

Cum se răspândește coronavirusul și cum afectează oamenii

Sars-CoV-2 se transmite prin picăturile care conțin virusul sunt eliminate de o persoană infectată care tușește sau strănută.

Particulele sunt inhalate și intră în contact cu celulele care acoperă gâtul și laringele. Aceste celule au un număr mare de receptori - cunoscuți ca receptori Ace-2 - pe suprafețele lor. Receptorii celulari joacă un rol cheie în pătrunderea substanțelor chimice în celule și în declanșarea semnalelor între celule. „Acest virus are o proteină de suprafață care se lipește de acel receptor și își introduce ARN-ul în celulă”, spune profesorul Jonathan Ball de la Universitatea Nottingham.

Odată ajuns în interior, acel ARN se introduce în aparatul de înmulțire a celulelor și face mai multe copii ale virusului. Acestea ies din celulă și infecția se răspândește. Anticorpii generați de sistemul imunitar al organismului vizează în cele din urmă virusul și, în cele mai multe cazuri, opresc înaintarea acestuia.

„O infecție cu Covid-19 este în general ușoară, iar acesta este într-adevăr secretul succesului virusului. Mulți oameni nici măcar nu știu că sunt infectați și merg în continuare la muncă sau la supermarket și îi infectează pe alții”, spune Ball.

Când devine letal noul coronavirus

Deși cele mai multe cazuri sunt ușoare, uneori virusul poate cauza probleme grave. Acest lucru se întâmplă atunci când se deplasează în jos pe tractul respirator și infectează plămânii, care sunt și mai bogați în celulele cu receptori Ace-2. Multe dintre aceste celule sunt distruse, iar plămânii sunt congestionați. În aceste cazuri, pacienții pot ajunge la terapie intensivă.

Și mai grav, în unele cazuri, sistemul imunitar al unei persoane se mobilizează, atrăgând celulele în plămâni pentru a ataca virusul, ceea ce duce la o inflamație. Acest proces poate scăpa de control, pe măsură multe celule imune se revarsă și inflamația se agravează. Aceasta este cunoscută sub numele de furtună de citokine. (În greacă, „cyto” înseamnă celulă și „cinema” înseamnă mișcare.) În unele cazuri, acest lucru poate ucide pacientul.

De ce anume apar furtunile de citokine la unii pacienți, dar nu la marea majoritate nu este clar. O posibilitate este ca unele persoane să aibă versiuni ale receptorilor Ace-2 care sunt puțin mai vulnerabile la atacurile coronavirusului decât cele ale majorității oamenilor.

Suntem imunizați pe viață dacă am fost infectați?

Medicii care examinează pacienții care se recuperează după o infecție cu Covid-19 găsesc niveluri destul de ridicate de anticorpi neutralizanți în sângele lor. Acești anticorpi sunt produși de sistemul imunitar și acoperă un virus invadator, împiedicându-l să intre în celule.

„Este clar că sunt create răspunsuri imune împotriva Covid-19 la persoanele infectate”, spune virologul Mike Skinner de la Imperial College London.

„Și anticorpii creați de acest răspuns vor oferi protecție împotriva viitoarelor infecții - dar ar trebui să remarcăm faptul că este puțin probabil ca această protecție să fie pe viață”, adaugă el.

Majoritatea virologilor consideră că imunitatea împotriva Covid-19 va dura doar un an sau doi.

„E la fel ca în cazul altor coronavirusuri care infectează oamenii. Asta înseamnă că, chiar dacă majoritatea oamenilor ajung să fie expuși la virus, este totuși probabil să avem vârfuri sezoniere de infecție. Vom ajunge la o stare de echilibru în ceea ce privește Covid-19”, spune Skinner.

Pe scurt, virusul va rămâne alături de noi o vreme. Dar ar putea să-și schimbe virulența? Unii cercetători au sugerat că ar putea deveni mai puțin mortal. Alții au susținut că ar putea suferi mutații pentru a deveni mai letal. Skinner se îndoiește însă de acest lucru.

„Trebuie să vedem această pandemie și din punctul de vedere al virusului. Se răspândește în toată lumea, îi merge bine. Schimbarea nu-i aduce niciun beneficiu”, spune el.

Când vom avea un vaccin?

În cele din urmă, va fi dezvoltat un vaccin eficient care ne va elibera de amenințarea Covid-19, spune Skinner.

Revista Nature anunța vineri că au fost lansate 78 de proiecte de vaccinuri pe tot globul și alte 37 sunt în curs de dezvoltare. Unele dintre ele sunt în faze destul de avansate. Acest răspuns remarcabil aduce speranțe că un vaccin împotriva Covid-19 ar putea fi prodds într-un timp destul de scurt. Totuși, vaccinurile necesită studii de siguranță și eficacitate la scară largă, care ar dura mult timp.

Drept urmare, unii oameni de știință au propus o modalitate de a accelera procesul - expunând în mod deliberat voluntarii la virus pentru a determina eficacitatea unui vaccin.

„Această abordare nu este lipsită de riscuri, dar are potențialul de a grăbi testarea vaccinului cu multe luni”, spune Nir Eyal, profesor de bioetică la Universitatea Rutgers.

Voluntarii ar trebui să fie tineri și sănătoși, subliniază el.

„Sănătatea lor ar fi de asemenea monitorizată îndeaproape și ar avea acces la terapie intensivă și la orice medicament disponibil”, adaugă Eyal.

Rezultatul ar putea fi un vaccin care ar putea salva milioane de vieți dacă va fi gata de utilizare într-un timp mult mai scurt decât un vaccin care a trecut prin toate etapele obșnuite.

Dar să infectezi oameni deliberat, iar unora să le administrezi placebo ca parte a procesului de testare, este o practică controversată.

„Acest lucru va trebui să fie gândit cu atenție. Tinerii s-ar putea oferi voluntari pentru un astfel de proces, dar acesta este un virus care omoară și tineri. Încă nu știm de ce. Totuși, mai e ceva până la această fază de testare, așa că avem timp să analizăm cu atenție ideea, ”spune profesorul Adam Finn, de la Universitatea Bristol.