Arieratele, datoriile istorice, principalul adversar al Politehnicii Iaşi

Se tot vorbeşte prin spaţiul public despre faptul că Politehnica Iaşi, echipă de mijlocul clasamentului Ligii 2, ar fi beneficiat, în a doua parte a acestui an, de o finanţare mult peste pretenţiile şi nevoile ei. Nimic mai fals. Dacă în vară s-ar fi pornit din zero, adică lot complet nou, nicio datorie din spate, da, puteam vorbi de o finanţare în exces, de o risipă a banului public. Numai că nu-i deloc aşa. Cum recunoştea actuala conducere administrativă, e vorba de datorii rostogolite de ani şi ani. Arierate. Datorii care sunt purtătoare de penalităţi. "Accesorii", cum spun contabilii.

Aşa se face că, deşi în vară Consiliul Local a votat o finanţare ca pentru un club de pretenţii la participare în cupele europene, Iaşul, clasat pe locul 12 la final de an, cu doar un punct peste barajul pentru evitarea Ligii 3, are încă mari probleme cu banii. Acum se merge, ca în anii '30 ai secolului trecut, pe ideea curbelor de sacrificiu. Antrenorul Costel Enache, cel direct răspunzător de rezultatele sportive, a intuit dificultăţile şi a renunţat la 500 euro din salariul său lunar. Jucătorii, mai puţin. Cariera de fotbalist e scurtă, banii se duc rapid, nu-ţi prea poţi permite astfel de gesturi, mai ales când ai statut de venetic, adică nu eşti de-al locului. Iar dacă te afli spre apusul carierei, e şi mai şi.

Managerul general, Florin Briaur, nu mai este dispus să plătească salarii mai mari de 2.500 euro. Spune că ”acest sistem din Liga a 2-a este o anomalie! Gândiţi-vă că echipele care joacă în play-out mai au 9 meciuri de disputat până la finalul sezonului, trei în sezonul regulat şi şase în play-out. Ceea ce înseamnă practic că noi plătim jucătorii jumătate de an ca să joace nouă meciuri. E o anomalie şi cred că ar trebui schimbate aceste lucruri”.

De cealaltă parte, pe bună dreptate, jucătorii nu sunt deloc dispuşi a renunţa doar de amorul artei la cele stipulate în contract. Vin, se antrenează, prestează şi vor să fie plătiţi aşa cum a fost înţelegerea. Simplu, logic, normal şi corect punctul lor de vedere.

 

Actualul management, prea băţos şi deloc diplomat

Problemele sunt două mari şi late. Una la care actualul management n-are deloc cale de rezolvare, dar la cealaltă, mai multă înţelepciune şi diplomaţie n-ar strica. Vorbim de datoriile istorice, alea care atârnă ca un ditamai bolovanul de gâtlejul finanţelor clubului. Sunt foşti angajaţi faţă de care Politehnica nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată. Obligaţii vechi de ani de zile. Respectivii au câştigat în instanţă şi, evident, presează clubul. Scoţi banii sau, dacă nu, depunctare, retrogradare ori chiar dezafiliere. Istoria recentă are destule asemenea cazuri. Aşa, la repezeală, dosarul Selymes. Fostul internaţional a stat câteva luni, a fost ejectat, şi-a cerut drepturile. S-a mers în instanţă, cu o primă sentinţă, apoi cu apel, a câştigat. Clubul trebuie să-i achite toate restanţele, dobânda legală la aceste sume şi nici avocaţii n-au făcut muncă patriotică.

La fel ca Selymes sunt mulţi alţii. Din management, din staff-ul tehnic, dintre fotbalişti. Cu restanţe vechi şi de demult, cu înfruntări la comisiile federale, unele deja cu sentinţe definitive.

Marea eroare a actualei conduceri e că n-a reuşit (şi nici n-a încercat) să-i îmbuneze pe aceştia din urmă. Să le spună: "nu-i vina noastră, e o treabă din trecut, hai să ne înţelegem!". În marea lor majoritate, împricinaţii au fost dispuşi să renunţe la câte ceva. Dar nu, cei din management s-au ţinut băţoşi şi n-a mai fost loc de negocieri. Verdictul îl dă Secretariatul Camerei Naţionale de Soluţionare a Litigiilor din cadrul Federaţiei Române de Fotbal...

De exemplu, Andrei Cristea tocmai a câştigat două procese. Şi nu e deloc singurul. Aşa că jertfa de admirat a lui Costel Enache, cu cei 500 euro, nu-i nici măcar o sutime de frecţie la picior de lemn. În atari condiţii, nu-i niciun mister că Fotbal Club Politehnica Iaşi a ajuns o "gaură neagră", că bugetul generos nu ajunge. Din păcate, par a veni vremuri şi mai grele. Marcel FLUERARU