Atâta poate Academia în clipa de faţă

Tot apar în spaţiul public critici din ce în ce mai vehemente legate de activitatea Academiei de Fotbal a Politehnicii Iaşi. Că, deşi au avut loc nişte restructurări, rezultatele sunt departe de aşteptările din vară. Da, echipele de juniori sunt pe la coada clasamentelor în întrecerile Elitelor, însă, dacă e să ţinem cont de toate circumstanţele, rezultatele sunt cele fireşti.

Întâi şi-ntâi, să ne reamintim că la evaluarea din primăvară, Academia a obţinut in extremis dreptul de a se înscrie în competiţiile Elite. De pe ultimul loc eligibil. Juniorii au abordat actualul sezon după mai bine de un an fără competiţii oficiale. La aceste vârste, continuitatea esenţială ori ea a lipsit. Practic, cadeţii au bătut pasul pe loc.

Alt handicap, condiţiile de pregătire. Deşi reabilitată, baza din Abator e insuficientă pentru a asigura condiţii optime tuturor grupelor Academiei. Juniorii mai au de mers şi la şcoală, intervalul orar dedicat antrenamentelor fiind cam acelaşi pentru toate categoriile de vârstă. Se lasă cu îngrămădeală, nu e loc pentru toţi deodată. Fie vin direct de la şcoală, n-au timp de repaus, unii sunt nemâncaţi, n-au cum da randament. Fie antrenamentele sunt la ore târzii, copiii ajung deja obosiţi. N-au cum să acumuleze. Ar mai fi nevoie de măcar trei terenuri pentru ca toate grupele să-şi poată programa antrenamentele în intervalul orar optim. Deocamdată nu sunt şi nici în viitorul adevărat nu pare că se va rezolva această problemă ce ţine de infrastructură.

Mai departe, nici despre antrenori nu se poate spune c-ar fi foarte motivaţi. Au salarii între 2.000 şi 2.500 lei, li se cere performanţă şi riscă oricând să fie daţi afară. De aceea, în marea lor majoritate, şi-au luat ore în învăţământ. Unde salariile sunt mult mai mari şi răspunderea aproape inexistentă. Venit sigur şi fără bătaie de cap. Ar mai fi ceva de subliniat la acest capitol, am mai scris despre asta. Un antrenor de copii şi juniori nu poate da randament dacă e obligat să lucreze cu mai mult de două grupe. Dacă activează la Academie, are ore şi în învăţământ, e clar, nu poate performa în ambele părţi. Pentru cine n-a lucrat în domeniu e mai greu de înţeles.

Soluţia e simplă, dar presupune ceva investiţii. Cum spuneam, amenajarea a încă măcar trei terenuri, cu vestiarele aferente şi o salarizare decentă a tehnicienilor de la Academie. Astfel încât aceştia să nu mai fie nevoiţi să-şi rotunjească veniturile prin alte activităţi.

Din păcate, factorii decizionali nu par a lua în calcul asemenea construcţie, în momentul de faţă se vorbeşte despre economii şi strânsul curelei. Deşi, pe termen mediu şi lung e mult mai convenabil să dezvolţi Academia, decât să aduci tot soiul de stranieri de valoare aproximativă. Şi, cum s-a văzut, fotbalişti ieşiţi din ritm, care n-au mai jucat de luni bune. Cu banii rispiţi pe Deretti, Torres şi alţii ca ei, s-ar putea face ceva mai constructiv.

În concluzie, atâta poate Academia în clipa de faţă.