Dibaciul domn Șfaițer și olteanul Emil Săndoi

Mitul dibaciului domn Șfaițer în a făuri echipe de fotbal performante a devenit suspect de fragil. Ba chiar, după cele întâmplate la Iași în ultimele luni e taman pe punctul de a se sfărâma sub forța unor păguboase intuiții, altădată atu în branșa aceasta a geambașilor de dribleri.  

Cornel Șfaițer a venit la Poli Iași recomandat de numele pe care și l-a clădit, din și cu pasiune; unul cu valoare de reper. S-a instalat aici cu dorința de a ajuta și chiar a reușit asta, deși, repet, n-a venit chitit să demonstreze ce știe el să facă. Însă, ca orice negustor deloc tulburat de succesul îmbătător al proiectelor sale, a avut curajul să și greșească, adesea.

În lumea aceasta a fotbalului, cel mai mare neajuns nu e înfumurarea, impertinența neretezată la primul nod de creștere, ci lipsa comunicării. Un capitol la care, neștiind să așeze oamenii potriviți în capul și nu în coada faptelor, Șfaaițer a capotat, rostogolindu-se către caraghioslâc.

Acum, schingiuit personajul, să demolăm faptele! De fapt, președintele lui Poli, sau ce-o mai fi el prin scriptele unui club născut și plodit în forma misterului, are păcatul de a fi adus la echipă prea multe mârțoage (în argou fotbalistic), de a fi înscăunat antrenori doar pe bază de fler. Și n-ar fi nimic dacă aceștia n-ar fi eșuat lamentabil. An după an și pe banii scoși cu mâna lungă a politicului din visteria municipalității.

Că nu toți cei ispitiți să lucreze în Copou și-au mâncat lefteria e o poveste credibilă, dar iubitorii de sudalme nu obișnuiesc să inventeze mijloace. Ei o fac din convingere, deloc mișcați de laurii pe care-i cară, zi e zi, în servietă unul sau altul, de scaunul pe care se încăpățânează să reziste, de politicianul a cărui frunte o șterge cu mâneca suflecată...

Acum, președintele a adus la echipă un antrenor nou, pe olteanul Emil Săndoi. Nu e o chestiune personală, departe de mine logica aceasta, dar mă tem că, tulburată de-a binelea, imaginația dibaciului domn Șfaițer va deveni rapid motiv de satiră. N-am urmărit de-a fir a păr  cariera domnului Emil, dar mi-amintesc, la fel ca mulți iubitori ai fotbalului, de contraperformanțele de la naționala mică, Under21…

„Eu zic că am analizat bine. Eu cred în Emil… Eu l-am mai dorit și acum doi ani, dar nu a fost să fie. Dar acum, în acest moment dificil... Nu mă gândeam la începutul sezonului, pentru că eu am crezut în Tony. Am făcut o strategie în vară. Am rămas cumva dezamăgit, dar a fost decizia lui. A fost și rezultatul rușinos de la Sibiu, dar privim în față. Avem un program cu Craiova, UTA, CFR, dar sper prin sosirea lui Emil să încercăm să obținem puncte. Eu sunt îngrijorat că avem 15 goluri primite. Noi avem jucători de calitate. Acum sperăm să ne organizăm bine defensiv. Cel mai important e să nu luăm gol. Craiova are jucători în formă. Vor veni să joace la Iași, dar niciun meci nu seamănă cu altul”, a spus Cornel Șfaițer la o televiziune cu profil sportiv.

Nu mai comentez spusele domnului Șfaițer, care se declară  atotputernic, cu „eu am decis…”, „eu am făcut…”, „eu l-am dorit…” La fel a fost și în cazurile Claudiu Niculescu, Leo Grozavu, Tony da Silva…  Dibaciul domn Șfaițer i-a vrut, i-a adus, i-a sprijinit. Când lucrurile s-au defectat, nimeni nu s-a pus la capătul pagubei! Că, deh, paguba n-are stăpân!

Totuși, bun venit la Iași, Emil Săndoi!

Dan M.BREZULEANU