Fotbalul juvenil, tot mai mult spre un sport de "domnişoare"

 Controversa e veche de aproape 10 ani, de când danezii au propus schimbarea regulamentelor pentru întrecerile juvenile şi limitarea numărului de loviri a mingii cu capul pe parcursul unui meci. În tot acest răstimp, au curs cu duiumul argumentele atât pro, cât şi cele contra. Adepţii sistemului tradiţional de pregătire şi educaţie, în mare parte tot aceiaşi care s-au opus repunerii de la margine cu piciorul ori silirea portarului să degajeze numai cu mâna, s-au împotrivit permanent propunerii daneze.

De partea cealaltă, tehnicienii "noului val", foarte grijulii cu micuţii fotbalişti, au optat mereu, nu doar în intervalul pomenit, pentru eliminarea tuturor aspectelor ce ar putea induce ideea de "confruntare dură" în competiţiile de copii şi juniori. Şi au avut, pas cu pas, câştig de cauză. Ultima (şi cea mai disputată) izbândă e legată de lovirea mingii cu capul. La insistenţele acestei tabere, Comitetul executiv al UEFA  tocmai a aprobat  noi directive  în acest sens.  Motivând că "aceste obiective au ca scop protejarea sănătăţii tinerilor jucători şi asigurarea siguranţei lor, atât în timpul meciurilor, cât şi la antrenamente".

Aceste directive sunt rezultatul a două studii comandate de UEFA în 2018 şi realizate de grupuri de cercetători independenţi de la Universitatea din Saarland (Germania) şi Hampden Sports Clinic and Greater Glasgow & Clyde Health Board (Scoţia), a precizat forul fotbalistic european.

Asociaţiile naţionale pot prescrie reguli complementare, însă directivele UEFA vor trebui să constituie standardul minimal. UEFA recomandă, printre altele: "reducerea la minimum a exerciţiilor de lovire a mingii cu capul, ţinând cont de expunerea în timpul meciurilor, este deosebit de importantă la jucătorii tineri. Obiectivul, constând în reducerea lovirii mingii cu capul în timpul antrenamentelor şi a meciurilor, poate fi atins introducând modificarea unor reguli, precum reducerea dimensiunii terenului, a numărului de jucători, a înălţimii porţilor etc. Antrenorii ar trebui să fie instruiţi în ce priveşte necesitatea de a avansa treptat cu exerciţiile de lovire a mingii cu capul la diferitele categorii de vârstă".

În continuare, factorii decizionali ai forului continental îşi motivează poziţia invocând "cercetări ştiinţifice recente au arătat că exerciţii de întărire a muşchilor gâtului ar putea avea efecte pozitive asupra lovirii mingii cu capul, fiindcă ar reduce efectele acesteia".
În ultimii ani a sporit îngrijorarea legată de posibilele urmări pe termen lung ale lovirii mingii cu capul, iar federaţiile de fotbal din Anglia, Scoţia şi Irlanda de Nord au interzis deja lovirea mingii cu capul la jucătorii cu vârsta sub 12 ani. Acum, sunt nevoite să procedeze aşijderea şi celelalte federaţii. Cât e de bine? Vom vedea peste 10-15 ani. Tradiţia, veche de un secol şi jumătate, prezice că nu. Atâtea generaţii de jucători s-au călit lovind de zeci de mii de ori, în copilărie, mingea aia legată cu şnur care, udă, cântărea câteva kilograme bune, iar şnurul durea tare la contactul cu fruntea. Nu erau comoţii... Marcel FLUERARU