Ghinioanele continuă: am preluat lanterna roşie!

 Aşa-i când eşti silit să joci cu "capul sub ghilotină"! Când orice meci pe care-l mai ai de disputat e mai ceva ca o finală, când orice eroare personală poate duce la dezastru. Cine a jucat fotbal, cunoaşte foarte bine senzaţia.  Iar în "play-out", cu excepţia Viitorului lui Gică Hagi, toate celelalte echipe sunt în situaţia asta. Echipe care au trebuit să intre clar pe nepregătite într-o asemenea competiţie, unde cuvântul de ordine este "presiune"...

 

Lucru care s-a văzut încă de la încălzire. Jucătorii ambelor echipe, mai sobri ca niciodată. Mişcări mai mult de roboţi, decât de sportivi imaginativi. În acelaşi ton a început şi jocul. Echipe compacte, prudente, preocupate mai mult să închidă jocul, să nu primească dezastruosul gol, decât să atace cu elan, în speranţa celor trei puncte care să le scoată din mlaştină. S-a jucat corect, arţăgos şi – de remarcat – fair-play.  Doar trei cartonaşe galbene, la un joc cu asemenea miză şi pe un teren nici mărcar zvântat!

Atât antrenorii Mircea Rednic şi Ilie Poenaru, cât şi jucătorii celor două echipe, au dat cam tot ce se putea da. Un joc mult mai aproape de rigurosul campionat italian, decât de poeziile spaniole ori portugheze. Foarte organizat. Încă de la început, din primele minute, s-a simţit asta şi era clar că un singur gol rezolvă meciul. Nu s-a jucat nici lent, nici avântat şi nici la mica ciupeală. Tactic şi strategic, corect de ambele părţi. Mai mult, combatanţii au înţeles şi au gestionat impecabil relaţia cu mediul. Un teren alunecos din cauza ploii torenţiale. Dar n-au fost accidentări şi nici cartonaşe, în ciuda faptului că a fost o partidă de "care pe care". Pentru un privitor neutru şi obiectiv, partidă foarte plăcută.

Blocurile funcţionale şi-au făcut treaba, ocazii puţine, s-a jucat la modul cinic (chit că au fost şi destule romantisme), fiecare dintre combatanţi încercând a-şi trage spuza pe turta lui. Pândind cu răbdare, calm, dar şi cu toată îndârjirea, cea mai mică oportunitate. Suficientă pentru a tranşa disputa, pentru a înhăţa cele trei puncte puse în joc şi pentru a transfera lanterna roşie.

Ghinionul a lovit din nou echipa din Dealul Copoului. Un şut pervers, cu pământul, pe terenul umed, mingea umedă, un smoc de iarbă minuscul în calea ei, tot tacâmul pentru a-l deruta pe tânărul goal-keeper Târnovanu. O nefericire, nu o greşeală!

În rest: şuturi la poartă 18-7. Şuturi cadrate, 12-3. Cornere, 14-1. Pentru Politehnica, evident. Cum altfel se poate chema asta, decât ghinion. Dar mai avem ceva finale de jucat şi, vorba ceea, ulciorul nu merge de multe ori la apă, se sparge la un moment dat.

Ăstea-s premizele: de aici încolo, trebuie jucat "cu cuţitu-n dinţi!".

Marcel FLUERARU