Limitele noastre, ale fanilor, dar mai ales ale lui Leo Grozavu/VIDEO

Leo Grozavu a venit la Iași, cu un an în urmă, nu cu aura perfecționistului, cum s-ar fi așteptat ponegritorii, ci mai curând cu o firmitură de vanitate că face un pas în spate, în carieră, de dragul unui prieten.

Alături de Cornel Șfaițer – căci despre el e vorba - a reușit ceea ce părea imposibil să nu se întâmple, încă din primul an la Poli, adică promovarea în primul eșalon. Au făcut și desfăcut echipe, împreună, o întreagă vară, își tot ascuțeau surâsurile din colțurile gurii când transmiteau, arareori, presei, nume de jucători care încălzesc, de regulă, mințile tribunelor...

Când a venit vremea să facă o echipă, Leo s-a împotmolit, încetul cu încetul, în propriile concepte, s-a încăpățânat să ducă mingea oriunde, mai puțin către poarta adversarilor, a schimbat, a muștruluit și concediat, fără resentimente, jucători.

Timpul a trecut, Leo și-a schimbat, treptat, părerile, până ce propria sa creație a rămas fără o idee clară de joc, fără orizont și, ce e mai grav, fără perspectiva de a se schimba, cumva, peste noapte.

Aici poți vedea un rezumat al partidei dintre Poli Iași și Petrolul Ploiești.

Astă seară, a remizat acasă – 0-0, cu Petrolul Ploiești, o formație pe care, la cum a arătat, o puteau învinge multe echipe chiar și din liga a doua. Dar Leo s-a încăpățânat cu experimentele sale la mijlocul terenului și în atac, arătând mai degrabă a Gigi Becali decât a antrenorul pe care s-a străduit să-l picteze frumos, pe unde a putut, vreme de două decenii împlinite.

I-a amețit de tot cu schimbările pe Alin Roman și pe Carlos Jatoba, jucători cu viziune de joc, îi forțează pe Harrison și pe Buș (ultimul a jucat, oare, aseară?) și nu poate trece nenorocita aia de minge peste ultima linie, în fața porții!

Ce joacă Politehnica, Leo? Statisticile spun că Poli a dominat 66% din timpul de joc, dar orice contraatac al oaspeților amuțea tribunele... 81-49 la atacurile periculoase, 11-3 la ocaziile de gol, 4-1 șuturi pe poartă, 9-3 cornere... Zadarnic! Politehnica n-ar fi marcat astă seară în poarta Petrolului nici dacă partida s-ar fi prelungit cu încă 90 de minute. Ba chiar, teamă mi-e, ar fi primit gol din vreo bâlbă a unor fotbaliști pe care ai mizat și, cel puțin deocamdată, nu ți-a ieșit! De ce? Pentru că echipa ta, Leo, nu joacă nimic!

Las aici, la final, declarația ta, de la finalul partidei. Lumea va înțelege de ce... „Nu pot să spun că sunt supărat excesiv. Nu am făcut o partidă fantastică. Trebuie mai multă luciditate. Eu sunt foarte pretențios. Îți trebuie calitate dacă vrei să faci diferența. Pentru calitate îți trebuie bani, dar noi, în România, suntem săraci. Trebuie să te naști sub o aură fericită. Și în primele etape am avut posesia, dar nu ea face diferența. Trebuie jucători care să facă diferența. Nu ies lucrurile cum ne dorim. Petrolul și-a propus să nu piardă. Nu au avut multe șanse, iar pe cele pe care le-au avut am reușit să le oprim. Nu am fost o echipă care să facă mai mult. Băieții au dat tot ce au mai bun. Ne lovim peste niște limite, dar nu putem să trecem peste, nu avem ce face. Eu sunt cel mai pretențios, ne dorim, dar trebuie să și putem. Avem patru jocuri fără înfrângere și mergem la București să jucăm în Giulești. Ce e mai frumos decât să joci în Giulești? Va fi o sărbătoare pentru noi, avem posibilitatea să jucăm într-o atmosferă cum mi-aș dori să fie pe toate stadioanele din România”.

Pe 14 octombrie, Leo Grozavu împlinește un an de când a venit la Poli. Pe 14 octombrie e Sfânta Parascheva... Ce idee!

Dan M.BREZULEANU