Piunezele de pe scaunul domnului Leo
Dimensiune font:
Multe talente oculte, cu cariera sportivă în piunezele negării, un corp tehnic bine lățit de rigorile primului eșalon, un management care tot peticește la sacul ofrandei publice, câțiva maniaci cu aere de comunicatori, multe minți disprețuite de frunți… Acesta e Iașul fotbalistic la nivelul SuperLigii.
Zeci de jucători adunați la apelul disperat al președintelui Cornel Șfaițet trăiesc cu presiunea că vor fi puși pe liber, de la o zi la alta, climatul pare să se deterioreze, iar spaima atacă din toate părțile, dezlănțuită.
Cea mai nouă lovitură va veni, se pare, din direcția pecuniară, căci datoriile istorice continuă să strivească toate planurile croite de geranții de conjunctură ai clubului.
Descoperă oferta de pariuri Superbet pentru partida cu FCSB!
Abia ce a pornit la drum mașinăria fotbalului ieșean și s-a și declanșat senzorul de la capătul sondei de combustibil! Se termină banii, mai curând, e nevoie de bani! E nevoie de bani pentru a plăti munca a 33 de fotbaliști, bașca truditorii de imagine, funcționarii din statul de funcțiuni, academicienii mai mici sau mai mari, celebrii gură-cască ai instituției, care sting întotdeauna lumina când se face seară…
Vasile Ianul – unul dintre managerii unor vremuri decente pentru fotbalul autohton, spunea că – atât la Politehnica Iași, cât și la Dinamo, unde a activat - și-a format obișnuința de a discuta o singură dată cu fotbaliștii. „Ajungeau să piardă acasă și să câștige doar prin deplasare, că erau primele duble, și asta dădea bugetul clubului peste cap. Le asiguram condiții peste limita decenței, iar singura condiție impusă era să joace fotbal. Intram în cabine o singură dată și atât le spuneam: vin 10.000 de spectatori, toți banii încasați din vânzarea biletelor îi luați acasă! Jucați fotbal, aduceți oamenii în tribune și veți avea tot ce vă doriți”, mărturisea Ianul, în urmă cu mai bine de un sfert de veac.
Astăzi, în ciuda faptului că ieșenii urcă necondiționat în tribunele vechii arene din Copou, Poli nu mai reușește să câștige și nici măcar jocul nu convinge, decât în unele scurte și nesemnificative momente. În rest, Iașul seamănă tot mai mult cu un boxer căzut peste corzile ringului, de la care toată lumea așteaptă knockoutul.
E drept, nici programul debutului de campionat n-a ajutat, iar așteptările erau, sinceri să fim, prea optimiste. În realitate, dacă dăm deoparte rezultatul de la Constanța, unde doar goana dobrogenilor după banii UEFA ne-a băgat punctele în traistă, parcursul Politehnicii a fost unul ca-tas-tro-fal.
Degeaba a tot încercat antrenorul Leo Grozavu să ne explice că echipa e pregătită fizic, că rezistă intensității și rigorilor de joc, că a trecut peste „șocul” întâlnirii cu prima divizie (de parcă, la banii încasați, cineva mai credea că se va da jos din autocar la Dumbrăvița sau pe la Șelimbăr…)
O parte din vină îi aparține, căci n-a fost capabil să pună la locul potrivit jucătorii solicitați. Să nu ne spună acum că ar aduce și el vreo doi, trei Messi și măcar vreo patru Bellinghami, dar n-are cu ce-i plăti, că gluma nu e bună nici măcar de… glumă. Alții, cu nasul mai scoborât, au făcut mai mult din mai puțin!
Prin urmare, n-ar fi fost nevoie de vreun tip de jucător cu mișcări geniale pentru a conexa, a uni un lot schimbat aproape în totalitate în doar câteva săptămâni. Era nevoie de caractere. Și de curaj, și de talent, și de implicare, și de sacrificiu... Ceea ce, chit că ne uităm cu mare atenție, nu găsim în Copou! Și tocmai asta e, din nefericire, piuneza de pe scaunul domnului Leo Grozavu, poftit acum să se așeze.
Dan M.BREZULEANU
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau