Poli Iaşi - Dunărea Călăraşi, un derby straniu

Pentru fotbaliştii ieşeni, prima veste bună a venit sâmbătă după-amiază, la finalul meciului Poli Timişoara - Şelimbăr. Victoria sibienilor  cu 2-1 a simplificat disputa pentru evitarea locului de baraj şi a păstrat ecartul de şase puncte dintre noi şi bănăţeni, singurele două echipe care au mai rămas în luptă din acest punct de vedere.

Apoi, după săptămâni de ambiguităţi, Federaţia Română de Fotbal a venit, în sfârşit, cu precizările de rigoare în ce priveşte criteriile de departajare în caz de egalitate de puncte. Astfel, prin comunicatul de marţi seara, diriguitorii fotbalului românesc au dat o veste excelentă pentru Politehnica Iaşi. Primul criteriu nu e nici golaverajul şi nici rezultatul direct, ci numărul de puncte cu care s-a încheiat sezonul regulat. Alb-albaştrii au plecat în play-out cu 25 puncte, violeţii doar cu 21. La egalitate de puncte, ei se duc la baraj.

Fiecare echipă mai are de jucat trei partide, ultima etapă fiind meciul direct din Copou, meci pe care elevii lui Costel Eanche îl pot aborda cu gândul la vacanţă. Pentru asta, condiţia necesară şi suficientă e ca Politehnica să câştige meciul de vineri, din Copou, cu amărăştenii de la Dunărea Călăraşi, cea mai slabă echipă din campionat. Victoria ne-ar duce la nouă puncte distanţă de timişoreni, aceştia chiar dacă vor câştiga tot, nu ne pot depăşi ca număr de puncte. Cel mult să ne egaleze. Caz în care operează criteriul stabilit de FRF, realizările din campionatul regulat. Criteriu care avantajează Politehnica Iaşi.

Tocmai de aceea, întâlnirea de vineri capătă valenţele unui meci aproape decisiv. Trei puncte şi gata problema barajului, Enache poate trece apoi la experimente pentru abordarea sezonului următor, când se doreşte promovarea în Liga 1.  Deşi pare facil, având în vedere rezultatele de până acum, jocul cu Dunărea Călăraşi are valenţele unui derby. Unul foarte straniu. Pe ieşeni, presiune maximă. Adversarii vin doar pentru impresie artistică, vor juca foarte relaxaţi, fără nicio miză.

În acest context, sunt două pericole majore pentru gazde. Primul ţine de antrenamentul psihic. Presiunea şi miza jocului te pot face să evoluezi crispat, fără luciditate, „să-ţi tremure genunchii”, cum se spune. Sunt destule exemple din astea în istoria fotbalului. La fel şi cele referitoare la cel de-al doilea pericol, cel de „a intra în jocul adversarului” mult mai slab cotat. Cu ani în urmă, AS Roma a pierdut titlul de campioană în ultima etapă, când a întâlnit pe teren propriu ciuca bătăilor din acea ediţie...

Aşadar, se poate spune că partida de vineri e un derby. Care trebuie abordat cu încredere, seriozitate, calm, răbdare şi tenacitate. Nicidecum altfel. Marcel FLUERARU