Politehnica Iaşi, un club încă neechilibrat

Imediat după revoluţia structurală majoră din vară, când s-a schimbat total ce înseamnă conducere administrativă, noul staff s-a trezit cu un munte de probleme ce au trebuit să fie rezolvate la foc automat. Aşa că, de multe ori, s-a acţionat pompieristic. Încă nu există un plan şi o strategie pe termen lung, încă se mai umblă cu destule improvizaţii.

În plan sportiv, s-au început pregătirile din precompetiţional doar cu trei jucători aflaţi sub contract şi nu s-a făcut niciun cantonament. Consecinţe logice: lipsă de omogenitate a lotului şi rezultate fluctuante. S-au adus, pe repede-nainte, jucători ce nu au confirmat deloc. La o echipă de Liga 2, având ca obiectiv un loc în zona de mijloc a clasamentului.

Managerial, cu tot fluxul financiar venit prin voturile consilierilor locali, banii s-au accesat târziu. Da, s-au plătit datoriile curente, salariile jucătorilor şi antrenorilor sunt oarecum la zi, însă doar atât. Arieratele sunt aceleaşi. Dacă nu punem la socoteală dobânzile, penalităţile ori majorarea pretenţiilor celor care mai au de încasat bani de la Politehnica.

Situaţia nu-i deloc roză, decidenţii de la club şi-au dat seama de acest lucru, hotărând o politică de economii la sânge. ”În acest moment sunt şanse foarte mari să efectuăm cantonamentul la baza noastră. Avem aici cele mai bune condiţii, teren de iarbă, teren sintetic, sală de forţă, refacere. Am studiat două variante la Chişinău, dar costurile sunt extrem de mari. La fel şi Antalya. În plus, avem condiţii mult mai bune şi decât dacă am merge într-un cantonament la munte”, spunea managerul general Florin Briaur.

E clar că vor fi sacrificate realizările în plan sportiv. Fără un cantonament, adică o pregătire centralizată, cu suficiente partide amicale, în care antrenorul să poată experimenta diverse strategii şi tactici, fără a putea lucra la omogenizare, n-au de unde să vină rezultatele mult aşteptate de suporteri.

Totuşi, e de preferat acest abandon în ce priveşte rezultatele imediate, decât depunctări sau, chiar mai rău, tragerea heblului. Că datoriile istorice nu-s deloc mici. Fiscul te amână cât te amână, dar n-o poate face la nesfârşit. La fel şi Federaţia Română de Fotbal, care s-a arătat mai mult decât înţelegătoare cu clubul ieşean. Dincolo de păsuirea financiară, a mai venit şi oferta unui stagiu de câteva zile la baza de la Mogoşoaia, unde s-ar putea da câteva jocuri de pregătire.

În fine, o veste bună e că s-au găsit soluţii eficace de protejare a terenului de joc al stadionului din Copou. Folia de protecţie şi instalaţia de degivrare chiar par a funcţiona. Marcel FLUERARU