Răzvan Lucescu, poveste fabuloasă cu Ionel Ganea. A vrut să-i dea un pumn atacantului. Ce a urmat după aceea

Răzvan Lucescu a rememorat mai multe momente inedite din cariera de antrenor, în special de când pregătea Rapidul. Unul dintre acestea îl are în centru pe fostul mare atacant, Ionel Ganea.

Răzvan Lucescu, moment fabulos cu Ionel Ganea. Ce s-a întâmplat când a vrut să-i dea un pumn atacantului

În sezonul 2006-2007, cu Lucescu Junior pe bancă, alb-vișiniii au cucerit Cupa României după o finală disputată în fața Politehnicii Timișoara, chiar pe stadionul „Dan Păltinișanu” și câștigată fără mari emoții, scor 2-0. Ianis Zicu și Mugurel Buga au semnat reușitele, dar episodul de-a dreptul fabulos relatat acum s-a petrecut spre dimineață, în avionul spre București.

Actualul tehnician al lui PAOK Salonic l-a luat pe fiecare jucător în parte, încercând să-i felicite printr-o glumă pentru cucerirea trofeului, dar s-a oprit când a ajuns în dreptul lui Ionel Ganea, de teamă că acesta ar fi putut reacționa dur dacă îi „dădea un pumn”, așa cum intenționa. Cu atât mai mult cu cât nu îl introdusese deloc în finala Cupei.

„După câștigarea Cupei României, a fost o noapte albă. Trebuia să luăm avionul, pentru întoarcerea de la Timișoara. După meci, am fost la hotel și toată lumea a fost liberă să iasă. Ca o paranteză, îmi aduc aminte ce atmosferă au făcut timișorenii acolo, coregrafie de vis. Meciul a fost câștigat cu un joc perfect, 2-0. După meci, toată lumea a dispărut. Eu am plecat cu organizatorii, cu sponsorii de la Timișoreana la un pahar de vin, șampanie. La ora 05:30, nu mai voiam să plec. Avionul era la 6 jumate.

Văd că vin jucătorii de la Rapid și încep să cânte: hai acasă, hai acasă! Mi-a dat un prieten o bere, să mă dreg, m-a luat cu totul. Avionul era linie comercială, plină. Noi toți cântam, erau și două doamne în vârstă cărora le-a plăcut atmosfera. Am început să trec pe la fiecare jucător, pe unul îl mângâiam, altuia îi dădeam câte un pumn, dar tot cu dragoste, în funcție de evoluție. M-am oprit în dreptul lui Ionel Ganea, care stătea sprijinit cu capul de scaunul din față, dormea. Am vrut să-i dau un pumn, dar m-am gândit… ‘băi, stai puțin! (nr. râde) Nu știam cum reacționează. Și supărat că nu jucase finala…’ Dar s-a comportat excepțional la meci. Îmi revine în imagine cum stătea acolo și cum m-am oprit: ‘ai grijă, Răzvan, că nu știi cum ești jos (nr. râde din nou)’”, a dezvăluit, vizibil amuzat, Răzvan Lucescu, în cadrul podcastului lansat chiar de formația din Giulești.

Datorită Rapidului am făcut trecerea de la băiatul lui Mircea Lucescu la Răzvan Lucescu”

De asemenea, tehnicianul de 54 de ani a vorbit despre emoțiile care l-au încercat de îndată ce a pătruns pe stadionul Giulești și a ținut să-și exprime din nou afecțiunea pentru Rapid. Cele două trofee cucerite și parcursul „UEFAntastic” au fost decisive pentru conturarea unei cariere de succes și, implicit, depășirea statutului de fiu al lui Mircea Lucescu.

„Intrând pe noul Stadion Giulești, am avut o stare specială. Amintiri, legătura cu trecutul, cu stadionul Giulești. În final, rămânem cu ele, poate așa e cel mai frumos. Lucrurile mai puțin plăcute se șterg. Am participat din tribune la meciuri și pe Republicii, la cuplaje, când Rapidul juca în Divizia B.

Toată lumea era impresionată de atmosfera creată. Prima dată am călcat pe Giulești, aveam vreo 12 ani. Îmi place să spun că partea de copilărie este legată de Dinamo, pentru că tatăl meu era la Dinamo, mă duceam acolo. Dar partea de maturizare a mea și asta cred că este cel mai important, care rămâne în suflet, adică desprinderea de tatăl meu și creșterea mea ca om este legată ca Rapid. Conducător, antrenor, toată această poveste frumoasă. Datorez Rapidului trecerea mea de la băiatul lui Mircea Lucescu la Răzvan Lucescu”, a mai spus Răzvan Lucescu.