Victorie dificilă, în faţa unui adversar ce şi-a depăşit cu mult condiţia din clasament

Foarte multe comentarii negative pe internet după victoria obţinută cu greu, sâmbătă, de Politehnica Iaşi, în deplasarea de la Clinceni, contra ultimei clasate, Unirea Constanţa. Asta deoarece cei mai mulţi suporteri se aşteptau la o victorie lejeră, la scor, la un meci de vacanţă.

N-a fost deloc aşa. Încă din start, constănţenii au arătat că, deşi tineri, alcătuiesc o echipă arţăgoasă, care ştie să stea foarte bine în teren, care face un pressing insistent. Jocul ei de acum n-are nimic în comun cu poziţia din clasament, Iaşul trebuind să se chinuie foarte mult pentru a pleca de-acolo cu toate cele trei puncte, deşi se vede mâna lui Grozavu, echipa arată altfel, mult mai agresivă, mult mai insistentă.

Însă, din păcate, triunghiurile în care se dispun fotbaliştii după tranziţia pozitivă, adică atunci când pornesc în ofensivă, sunt prea mari, prea largi. Distanţă cam multă între posesorul balonului şi colegii veniţi la sprijin. De aici, exces de mingi lungi, în majoritate înalte, cu traiectorii uşor de anticipat de apărarea adversă. Asta-i explicaţia faptului că echipierii din Copou înscriu cu atâta caznă.

A impresionat plăcut jocul lui Harrison, calmul şi naturaleţea cu care a jucat faza din care a înscris golul de 2-1. După problemele medicale avute în trecut şi care l-au scos din circuitul înaltei performanţe, englezul îşi revine şi creşte de la meci la meci. E foarte posibil ca, în scurt timp, să devină cel mai mănos transfer din istoria Politehnicii Iaşi. Apt sută la sută, Harrison e de cu totul alt nivel.

Revenind la meciul în sine, după un debut în trombă al constănţenilor, care au deschis scorul în minutul 3, ieşenii au replicat îndârjit, au dominat clar prima repriză, cu toată opoziţia agresivă a adversarului şi au întors scorul în doar 11 minute. Repriza a doua a început ceva mai calm, oaspeţii părând a controla cursul jocului.

Au făcut, însă, pasul înapoi, încercând să conserve rezultatul. Abordare deloc pe placul fanilor, dar aceştia pierd din vedere un lucru. Unul pe care Grozavu l-a sesizat foarte bine, încă de acum câteva săptămâni bune. Mulţi dintre componenţii lotului nu sunt capabili să ducă mai mult de 60 minute. Carenţe mari în pregătirea fizică. Şi cum rezultatul primează, decizia a fost una corectă. Şi norocoasă. Junii constănţeni au avut, pe final, patru mari ocazii, printre care şi o bară.

Bine că obiectivul obţinerii celor două puncte a fost îndeplinit, urmează pauza competiţională, e suficient răgaz pentru a fi pus la punct tot ceea ce scârţâie în angrenaj. Marcel FLUERARU