Palatul Poştei, Galaţi

În anul 1399, la Giurgiu, este atestată de către Mircea cel Bătrân într-un Hristov, existenţa serviciilor poştale pe teritoriul României. Prin acest document, localităţile din ţară erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti olace, alcătuite din cai şi o căruţă pe două roţi.
La 20 februarie 1887, se înfiinţează în Galaţi o linie telefonică între primărie, poliţie, localul pompierilor, comisii şi parchet. Direcţia Judeţeană a telegrafelor şi poştelor a fost responsabilă cu instalaţia reţelei telefonice pentru suma de 3.690 lei, iar oraşul plătea anual suma de 1.320 lei pentru întreţinerea reţelei.
La sfârşitul secolului XIX, oficiul poştal Galaţi înregistra 67.000 de telegrame trimise şi 89.760 primite anual. Două treimi din această corespondenţă era ocupată de telegramele de natură comercială şi industrială. De asemenea, scrisorile simple ajungeau până la 600.000 pe an, pe când pachetele şi scrisorile de valoare ajungeau la 21.600 pe an.
În Galaţi, biroul telegrafo-poştal avea un personal numeros şi experimentat ce „costa” anual 120.484 lei. La acestea, se adăuga chiria localului de 3.500 lei pe an şi cheltuieli de cancelarie şi iluminare de 1420 lei, plasând oficiul poştal Galaţi în topul primelor trei oficii poştale din ţară ca mărime. Se aflau pe vremea aceea în oraş 40 de cutii poştale de unde scrisorile se ridicau de trei sau patru ori pe zi cu două cărucioare.
În Galaţi, Ministerul de Interne achiziţionează în anul 1894 un teren situat pe strada Municipală, ce aparţinea lui Leibis Goldberg, proprietar şi comerciant. Până atunci, exista un credit pentru construcţia unui local al poştei, dar lipsa unui teren aferent a făcut imposibilă ridicarea acestuia. Direcţia Generală a Poştelor încheie la 27 iulie/9 august 1906 la Bucureşti, un contract cu inginerul-arhitect Virgiliu Hălăceanu care trebuia să ridice clădirea localului propriu al poştei dotată cu telefon şi telegraf, dar şi locuinţa dirigintelui din Galaţi.
La 29 iulie 1906, încep lucrările care se vor termina în anul 1908. Construcţia din beton şi cărămidă cuprindea la subsol serviciile de poştă, arhiva, bucătăria cantinei şi atelierul de tâmplărie. Parterul cuprindea serviciile de poştă, cele de Cecuri şi Economii, Serviciul Societăţii Române de Radiodifuziune, cabinetul şi locuinţa dirigintelui, un garaj şi magazia pentru materiale. La etaj, se găsea Serviciul de telegraf, Serviciul telefonic Judeţean, Serviciul Cenzurii, toate serviciile administraţiei, cantina funcţionarilor şi cameră de oaspeţi.
În prezent, clădirea se află pe lista monumentelor istorice, loc acordat încă din anul 2004, cu numele de Palatul Poştei, fiind situată pe strada Lahovary Iacob, numărul 6 în apropierea Parcului „Eminescu”.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic
0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3903.

Sursa foto: galati.djc.ro (Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi)