Pasajul Scărilor

Atestat documentar pentru prima dată în 1191, Sibiul este un oraş modern, occidental, dar care mai păstrează urme ale înfloritorului burg medieval de altădată ori clădiri cu elemente arhitecturale specifice barocului vienez, înălţate după ce Transilvania a intrat sub administraţie habsburgică în anul 1699. În prezent, Sibiul încă mai păstrează aspectul pronunţat săsesc, asemănându-se cu oraşele din sudul Germaniei sau cu cele din Austria.
Un obiectiv care trebuie vizitat în municipiul Sibiu este Pasajul Scărilor, considerat a fi cel mai legendar loc al Cetăţii Vechi a Sibiului. Cunoscut şi sub denumirea de „Zidul cu ace”, pasajul face legătura dintre Oraşul de Jos şi Oraşul de Sus, prin intermediul a două scări şi arcade care împrejmuiesc zidurile cetăţii din jurul Bisericii Evanghelice. Se poate observa că spre Oraşul de Sus se ridică, în două terase, zidul de fortificaţie, înalt aproximativ de 10 metri şi rezemat de contraforturi masive care se sprijină în arcuri butanate pe construcţiile din Oraşul de Jos. Multe din clădirile pe care se sprijină cele două ziduri, ce se întâlnesc în partea superioară a pasajului, au o vechime de peste şase secole.
Statutul Sibiului, plin de privilegii de natură politică şi economică din secolul al XIII-lea, a impus amplificarea fortificaţiilor extinse până în partea de nord-est a cetăţii, incluzând aici şi actuala Piaţă Mică. Unii istorici susţin că în acea perioadă a fost ridicat şi cel mai interesant ansamblu arhitectonic al Cetăţii Sibiului, respectiv Pasajul Scărilor de azi. Contraargumentul pentru această teorie susţinută de istorici este năvălirea tătarilor din 1242, ceea ce ar demonstra că fortificaţiile din Transilvania secolului al XIII-lea erau în faza incipientă. Abia în urma invaziilor tătare s-a trecut la o revizuire temeinică a concepţiei despre fortificaţii.
Ulterior s-a trecut la întărirea zidurilor de apărare, proces ce a constat în extinderea zidurilor Oraşului de Sus. Această operaţiune avea să se termine abia două secole mai târziu, când primarul de pe atunci, Marcus Pemfflinger, a dispus construcţia pasajului. Iniţial, acesta avea aproximativ înfăţişarea de azi, cu excepţia faptului că prin anul 1950 un arhitect a amplasat nişte scări, care au dus şi la schimbarea denumirii din Pasajul „Pefflinger” în Pasajul Scărilor.
Pasajul este construit integral din piatră şi cărămidă şi se termină în partea de sus, la intersecţia cu Turnul de Poartă, unul dintre cele mai vechi elemente a celei de-a treia incinte, alături de el aflându-se Primăria Veche, astăzi muzeul de istorie.
Lucrările cele mai importante de restructurare şi întreţinere a pasajului s-au făcut în anul 1860 şi, apoi, în anul 2006, când primăria a investit în refacerea zidăriei.
Clădirea de pe latura de sud a pasajului adăposteşte „Butoiul de Aur”,despre care se spune că este cel mai vechi local din România. Legenda spune că însuşi domnitorul Mihai Viteazul după bătălia de la Şelimbăr a venit aici să sărbătorească...

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 4314.

Sursa foto: patrimoniu.sibiu.ro