Asa incepe povestea prea putin cunoscuta a celui mai mare tezaur scos la iveala pe meleaguri banatene: aproape zece kilograme de aur pur, de 20-22 de carate, in 23 de potire, cupe, cani si ulcioare incredibil de frumoase, migalite in filigran cu figuri de oameni si animale, dar si cu stranii inscriptii cu litere grecesti sau runiforme, unele dintre ele inca nedescifrate.

Adevarul despre numarul initial al pieselor din tezaur s-a pierdut in timp, inca povestea spune ca unele dintre ele au fost vandute unor negustori greci, celelalte fiind folosite in gospodaria sarbului pe post de... vesela de lux.

Daca ar fi sa ne luam dupa legendele locului, contele Nako Kalman a aflat de existenta pretioaselor obiecte care, ulterior, au ajuns unde se afla si astazi, la Viena.

La trei milioane de florini a fost estimata, in epoca, valoarea tezaurului alcatuit din sapte ulcioare bogatornamentate, sapte vase joase, un bol, o palnie-corn, doua cani, doua potire si trei pocaluri, intre care doua cu cap de taur si al treilea in forma de cochilie.

Impodobite cu motive florale, geometrice si mitologice, piesele poarta inscriptii in greceste, dar si in dialecte locale asupra carora expertii nu au reusit inca sa se pronunte.

Nici in legatura cu provenienta tezaurului nu s-a ajuns la un acord in randul specialistilor caci, daca datarea vorbeste despre perioada cuprinsa intre veacurile al VI-lea si al IX-lea dupa Hristos, posesia comorii e atribuita cand unui conducator din epoca protobulgara, cand hunilor, cand unui descendent al voievodului Glad, in functie de... nationalitatea cercetatorilor care au studiat artefactele.

Alte opinii acrediteaza originea bizantina, pecenega sau avara a pieselor, insa e limpede ca tezaurul sanmiclausan e eterogen ca structura si vechime, cata vreme unele vase poarta mesaje crestine scrise in greaca, iar altele trimit spre zona central-asiatica sau spre lumea greco-romana, ceea ce ar indreptati concluzia ca obiectele au fost candva adunate doar pe considerentul valorii lor in bani.

Oricum ar fi, calitatea aurului si arta mesterilor care le-au realizat, alaturi de tainele ce insotesc comoara de doua sute de ani de cand aceasta este studiata o plaseaza printre cele mai importante tezaure descoperite vreodata, in selecta tovarasie a comorii lui Tutankamon.

"Legendele mai spun ca un alt obiect, in forma de cruce, ar fi fost donat manastirii sarbesti din Bezdin, judetul Arad, dar nu a fost gasit niciodata", subliniaza Ioan Pacev, un sanmiclausan pasionat de istoria locala.

"Ne pare rau ca, daca tot nu avem sanse sa recuperam vreodata comoara, nu dispunem nici macar de o copie a acesteia... Replici dupa cateva dintre obiecte exista la muzeul de la Arad, unde am avut ocazia sa le vad, iar altele pot fi admirate la Muzeul National de Istorie din Sofia, in Bulgaria", adauga el.

"Numai strada pe care, odinioara, s-a facut descoperirea se mai numeste si astazi Strada Comorii, in amintirea sarbului Pera Vuin din Sannicolau Mare... Se spune ca groful Nako l-a despagubit cu 50 de iugare de pamant dupa ce a confiscat minunatia asta care ne-a facut orasul celebru in lume, dar tot ce putem noi arata pe aceasta tema celor care ne viziteaza sunt panourile cu vasele de aur in fotocopie", spune, cu amaraciune, Radu Asaftei, viceprimarul localitatii timisene.