Muncă de acasă: visul modern sau „coșmarul" de pe canapea?

 * pe hârtie, ideea părea minunată - fără drumuri lungi până la birou, fără trafic, fără costume scorțoase sau pantofi incomozi * munca de acasă promitea să îmbine utilul cu plăcutul, transformând locuințele în centre de productivitate relaxată * dar, așa cum adesea se întâmplă cu marile revoluții, realitatea s-a dovedit mai complicată decât ne așteptam

Era work-from-home, o perioadă care a transformat nu doar locurile de muncă, ci și însăși ideea de muncă, este în plin avânt. Dintr-o dată, granița dintre profesional și personal a fost mutată – sau mai bine spus, ștearsă – iar birourile, cu luminile lor reci și scaunele ergonomice, au fost înlocuite de sufragerii, bucătării și chiar dormitoare. Sună ideal pentru o vreme, dar o dată ce entuziasmul pentru pijamalele de lucru s-a mai estompat, iar masa din bucătărie a devenit epicentrul universului profesional, dilemele au început să apară.

Realitatea muncii de acasă

În Iași, ca în multe alte orașe din România, munca de acasă a venit la pachet cu provocări unice. Orașul, cunoscut pentru clădirile sale de birouri și pentru efervescența IT-ului local, s-a adaptat rapid la telemuncă. Angajații au schimbat priveliștea către Palatul Culturii cu cea a balcoanelor proprii, iar cafenelele din centrul orașului au fost înlocuite de cafetiere care au lucrat la foc continuu.

Maria, o contabilă din Iași, descrie prima săptămână de telemuncă ca „o combinație între vacanță și haos”. „La început, a fost grozav să lucrez de acasă. Mi-am făcut biroul în bucătărie, unde aveam multă lumină. Dar, curând, am realizat că bucătăria mea este, de fapt, teritoriul copiilor mei și al pisicii”, a sous Maria.

Pentru mulți ieșeni, masa din bucătărie a devenit un simbol al adaptării. În lipsa unui spațiu dedicat, bucătăria părea alegerea logică: aproape de cafea, aproape de mâncare. Dar și aproape de... tot ce poate distrage atenția. „Îmi amintesc de o ședință imortantă din pandemie, cu colegii din IT. În timp ce prezentam un raport, mama a trecut prin spatele meu cu o farfurie de șnițele și mi-a spus să le încălzesc, că le mâncăm mai târziu. Șeful meu încă râde când își amintește”, a spus Traian, un IT-ist pentru care sufrageria a devenit birou.

Viața între Zoom și aragaz

Pe măsură ce timpul a trecut, ieșenii au găsit soluții creative pentru a împăca viața personală cu cea profesională. Unii și-au reamenajat balcoanele pentru a le transforma în mini-birouri. Alții au descoperit că cel mai liniștit loc din casă este baia. Ioana, specialistă în marketing, povestește cum a organizat o întreagă campanie din sufrageria apartamentului său din Copou: „Am început dimineața gândindu-mă că voi fi super productivă. Dar până la prânz, am pierdut cel puțin o oră încercând să opresc câinele să nu latre la vecini în timpul ședințelor”.

În timp ce orașul începe treptat să se întoarcă la normal, mulți ieșeni recunosc că telemunca a lăsat urme. De la micile bucurii ale lucrului de acasă – cafeaua savurată fără grabă, în locul clasicului „to go” – până la momentele de haos general, experiența work-from-home a schimbat modul în care privim munca.

Deși birourile din clădirile emblematice ale orașului au început să se umple din nou, o întrebare persistă: chiar ne mai dorim cu toții să ne întoarcem la vechiul stil de lucru? Sau poate că biroul din bucătărie, cu toate imperfecțiunile sale, a devenit un nou standard al confortului?

Cert este că, la Iași, ca în întreaga lume, munca pe canapea sau la masa din bucătărie ne-a arătat că, indiferent de locul în care ne aflăm, umorul și adaptabilitatea ne ajută să facem față oricărei provocări. Și poate că, între două rapoarte și o cafea, am învățat să savurăm lucrurile mici: un prânz cald, un moment de liniște... sau o teleconferință în care, pentru o dată, nimeni nu se plânge de conexiunea la internet.

Maura ANGHEL

 

Povestea biroului care a devenit bucătărie

Pentru mulți, spațiul dedicat biroului s-a contopit rapid cu bucătăria, sufrageria sau chiar cu colțul patului. Laptopurile s-au instalat pe mese pline cu farfurii, scaunele ergonomice au fost înlocuite de taburete nesigure, iar ședințele serioase au început să fie întrerupte de sunetul mașinii de spălat vase.

La Iași, oraș al studenților, cercetătorilor și freelancerilor, dilemele muncii de acasă au luat forme dintre cele mai variate. De la apartamentele de bloc până la casele vechi din Copou, bucătăriile au devenit noile birouri, iar rutina urbană s-a adaptat vremurilor noi.