Pravda: Companii americane fac lobby pentru "revoluţia gazelor de şist" în Europa Centrală şi de Est

 

În România şi Bulgaria au avut loc recent demonstraţii de masă împotriva extracţiei gazelor de şist. Companii americane fac lobby activ pentru 'revoluţia gazelor de şist' în Europa Centrală şi de Est. Toate acestea se întâmplă pe fondul unor sloganuri anti-ruseşti. 'Febra gazului de şist' a lovit deja Lituania, Ucraina, Republica Moldova şi Polonia. SUA ''îşi freacă mâinile'' de satisfacţie, notează un amplu articol pe această temă publicat de ziarul Pravda.

 

Independenţa energetică faţă de Rusia este în prezent o tendinţă la modă în cercurile politice din Europa, scrie ziarul menţionat. Acuzând gigantul Gazprom din Rusia de preţuri umflate la gaze, mulţi lideri europeni se bazează pe propria exploatare a zăcămintelor de şist. Ei invocă experienţa pozitivă în producţia de gaze de şist din SUA, care reduce preţurile gazelor în lume de cinci ori, elimină importurile de gaze şi creează multe locuri de muncă. Occidentul promovează puternic această experienţă în Vest, ca panaceu la "dictatura Gazprom", informează Agerpres.

Un studiu realizat de ''Baker Institute for Public Policy'' din cadrul Rice University, în 2011, a prezis un declin de 13% din cota Rusiei pe piaţa europeană a gazelor naturale până în 2040. "Implicaţiile geopolitice ale extinderii producţiei de gaze de şist în SUA vor fi enorme. Odată cu venirea gazelor naturale lichefiate în Europa - produsul care a fost deplasat de pe piaţa din SUA - puterea energetică a Rusiei, Venezuelei şi Iranului a început să slăbească pe fondul abundenţei de gaz din SUA", a declarat în urmă cu doi ani Amy Myers Jaffe, unul dintre autorii studiului. Cifrele sugerează însă că situaţia nu stă aşa. În 2009, cota de gaz rusesc în Europa a fost de 27%. Astăzi, această cifră nu s-a schimbat mult: se menţine încă la nivelul de 29-30%.

În raportul elaborat de ''Energy Information Administration'' din SUA, s-a afirmat că volumul total de resurse din România, Ungaria şi Bulgaria este de 538 miliarde de metri cubi. Pentru comparaţie, capacitatea proiectată a proiectului gazifer South Stream reprezintă 63 de miliarde de metri cubi pe an. Cu toate acestea, sub o formă de parteneriat strategic, România şi SUA au aprobat un acord cu Chevron la începutul lunii aprilie privind explorarea şi exploatarea de depozite de gaze în estul României. Potrivit şefului Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Gheorghe Duţu, "în momentul de faţă, nicio companie nu poate efectua explorare neconvenţională de resurse naturale". Aceste licenţe pot fi eliberate doar după evaluarea aprofundată a consecinţelor pentru mediu şi a profitabilităţii depozitelor de gaz, a precizat Duţu. Totuşi, din cauza lipsei de expertiză, moratoriul asupra gazelor de şist a fost ridicat săptămâna trecută.

Drept răspuns, la 4 aprilie, acţiuni de protest au avut loc în 28 de oraşe din România în cadrul aşa-numitei "Zile Naţionale împotriva exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică". "Suntem împotriva corupţiei în guvern. Luptăm pentru un mediu sănătos, luptăm pentru dreptul de a trăi şi a primi informaţii corecte", au declarat organizatorii acţiunilor de protest. Protestele au fost sprijinite în oraşul bulgar de frontieră Dobrici. Bulgarii au ieşit în stradă sub sloganul "Două ţări - o singură apă. Două popoare - o singură luptă". Ei se tem că producţia de gaze din România va distruge resursele naturale din zonele învecinate, printre care şi Dobrogea, regiunea cunoscută drept ''grânarul Bulgariei".

Protestatarii au cerut de asemenea procurorilor să investigheze interesul personal al primarului din Dobrici, Detelina Nikolova, şi al tuturor oficialilor care au însoţit-o în vizita ei recentă în SUA. Nikolova a efectuat un turneu în Texas, Pennsylvania şi Colorado, unde s-a întâlnit cu reprezentanţi ai unor companii de gaze de şist. Ea neagă cu fermitate acuzaţiile de corupţie. În Bulgaria, Chevron nu şi-a început încă activitatea. La 17 ianuarie 2012, guvernul bulgar a revocat o licenţă a companiei pentru a explora depozite de gaze de şist în nord-estul Bulgariei. Oficialii au invocat un moratoriu privind gazele de şist şi lipsa de dovezi privind siguranţa mediului a metodei de fracturare hidraulică.

Care este esenţa tehnologiei de fracturare hidraulică? La început, este forat un puţ vertical, care este apoi împărţit în mai multe puţuri orizontale cu o lungime de până la 2-3 km. Ulterior, un amestec de apă, nisip şi chimicale este pompat în aceste puţuri. Drept rezultat al atacului cu apă (un mini-cutremur), pereţii rezervoarelor de gaz sunt distruşi şi întreaga cantitate de gaz disponibil este pompată la suprafaţă.

Procesul necesită multă apă pentru fiecare puţ - între 5-19 milioane de litri. Amestecul de substanţe chimice este un secret comercial al corporaţiilor. Un locuitor al localităţii unde se exploatează gaze de şist, Dimock din Pennsylvania, Ray Campbell, a furnizat o probă de apă de la robinet postului de televiziune Vesti din Rusia. S-au găsit 27 de substanţe chimice periculoase în apă: uraniu 238 şi 235, precum şi unele substanţe chimice necunoscute. 'Chiar şi specialişti de laborator nu ştiu despre ce este vorba', a spus Ray.

La nivel mondial, ecologiştii sunt extrem de preocupaţi de faptul că exploatarea gazelor de şist duce la contaminarea gravă a solului, a apelor de suprafaţă şi a aerului. În goana după influenţă geopolitică, americanii nu spun că preţul actual al gazelor de şist nu include şi costul îmbunătăţirii terenului şi tratării apei, nemaivorbind de asigurarea în caz de cutremure artificiale. Americanii nu spun nici că producătorii de gaze de şist nu plătesc impozite. Cu alte cuvinte, producţia de gaze de şist din SUA este subvenţionată de guvernul SUA. O încununare a tuturor acestora este faptul că rezervele profitabile sunt mult mai puţine decât rezervele geologice. 'Obama îi ascultă pe asistenţii săi, care lucrează pentru a promova gazele de şist. În realitate, rezervele vor fi suficiente pentru 11-12 de ani, nu 60', a afirmat Arthur Berman, un expert cunoscut, fost ofiţer la compania de petrol AMOCO.

În 2013, nu a existat nicio sondă de gaz de şist profitabilă menţionată în cheltuielile corporative din SUA în 2012 pentru a fora mai mult de 7.000 de puţuri totalizând 42 de miliarde de dolari. Profiturile din vânzarea de gaze de şist au fost de 32,5 miliarde dolari. BP a anunţat pierderi nete de 5 miliarde de dolari, BG Group din Marea Britanie a pierdut 1,3 miliarde, în timp ce fostul lider al industriei, Chesapeake Energy, se află în pragul falimentului.

Analişti americani susţin că proiectul de gaze de şist este sortit eşecului. Ei îl văd nu numai drept o iniţiativă motivată politic, dar şi o altă bulă financiară care va creşte în Europa. 'Ţările care intenţionează să producă gaze de şist vor vedea ce am văzut noi. La început, va exista un boom de scurtă durată, vor fi create unele noi locuri de muncă, dar atunci când se va sparge bula, va fi un mediu ambiant sărac şi devastat de infrastructura lăsată, aşa cum s-a întâmplat la Dimock. Aşa se va întâmpla în Letonia, Irlanda şi Ucraina', a afirmat Wendy Lee, profesor la Universitatea Bloomsburg.

SUA încearcă să angajeze Europa Centrală şi de Est privind propriile resurse şi resursele partenerilor săi (Norvegia, Arabia Saudită). America sperie pe toată lumea cu monopolul Gazprom, care de fapt nu există, susţine Pravda. "Uniunea şistului" a devenit deja un obiectiv pentru Ucraina, Polonia, Republica Moldova, Lituania, Letonia, Estonia şi Marea Britanie. Cu toate acestea, potrivit unor experţi europeni, cantitatea posibilei producţii de gaze de şist în UE, în 2030, se va ridica la doar 15 miliarde de metri cubi pe an. Optimiştii dau o cifră diferită - 40 de miliarde. Cu toate acestea, reprezintă doar 3-5% din importurile prevăzute de gaze naturale. Astfel de adăugiri minore nu vor schimba situaţia de pe piaţă, consideră publicaţia.

Gazprom nu trebuie să se preocupe de aceasta, mai scrie Pravda. Exporturile companiei către ţările asiatice au fost în creştere, în timp ce China a interzis dezvoltarea gazelor de şist. China gândeşte strategic, este de părere publicaţia.

 

rtv.net