Sa nu uitam caricaturile istoriei: Republica Sovietica Ungara

Recenta vizita fulger la Budapesta, menita sa demonstreze Europei prietenia dintre Vladimir Putin si Viktor Orban, ma trimite cu gandul departe in istoria de acum aproape un secol, cand tot un Vladimir, dar nu Putin ci Lenin, se facea prieten la toarta cu seriful de scurta durata de la Budapesta, Bela Kun.

Nu putem sti cum isi va aminti istoria despre dragostea euro-asiatica a domnului Orban, dar dupa cat se pare, peste amintirea acestui Bela Kun s-a asternut demult praful.

Calul troian

Pe fondul nemultumirii publice pentru consecintele infrangerii suferite in Primul Razboi Mondial, respectivul Bela Kun a coagulat o mica grupare comunista, care l-a propulsat rapid spre varful unei ierarhii total dezorientate.

Cu ajutorul acestor comunisti, profitand de dezordinea postbelica si oferind promisiuni de belsug si mai ales de redobandire a tertoriilor pierdute prin razboi, Bela Kun reuseste sa proclame la 21 martie 1919 Republica Sovietica Ungara.

Mentorul si finantatorul din umbra al acestui aventurier al istoriei era insusi Vladimir Lenin, de la care a primit un ajutor nerambursabil de doua milioane ruble, cifra importanta la acea data.

Dupa cum relateaza istoricul C. Hlihor in "Istoria secolului XX", Lenin spera ca, de la Budapesta, revolutia comunista sa se poate raspandi in Occident, cuprinzand Europa si ajungand in cele din urma o revolutie mondiala.

Fireste, acesta era planul pe termen lung. Pe termen scurt, ar fi fost multumit sa amplaseze un cal troian in inima Europei, de exemplu la Budapesta. Daca respectivul cal este intr-adevar troian, n-ar fi exclus sa faca tandari intreg continentul, iar Moscova sa culeaga cioburile.

Lenin plateste

Republica Sovietica Ungara nu era de altfel la prima incercare de acest fel. Tot pe banii lui Lenin avusese deja loc miscarea Spartak-istilor din Berlin, insufletita de comunistii Roza Luxemburg si Karl Liebnecht, care n-au apucat sa faca si acolo o republica sovietica, fiind ucisi la 15 ianuarie 1919.

In schimb, in aprilie 1919, s-a proclamat in Bavaria Republica Sovietica Bavareza, initiata de un oarecare Kurt Eisner. N-a durat decat doua saptamani, spre deosebire de "republica" lui Bela Kun care a cunoscut o istorie de 133 de zile si o activitate foarte intensa.

Pentru a satisface orgoliul lui Lenin, guvernul lui Bela Kun a anuntat chiar din prima zi alianta sa cu Rusia Sovietica si intentia de a declara razboi tuturor statelor din jur, spre a le impune dictatura proletariatului.

Cea mai vizata era Romania, presata dinspre rasarit de Rusia bolsevizata care nu recunostea alipirea Basarabiei, si dinspre apus de pretentiile Republicii Sovietice Ungare, pana la limita Carpatilor.

Iar Bela Kun nu era omul tratativelor. Ca sa vada Lenin ca n-a stricat orzul pe gaste cu rublele sale, a trecut rapid de la vorbe la fapte.

Mai intai a atacat Cehoslovacia, obtinand unele victorii, apoi a schimbat brusc directia, atacand Romania, la 20 iulie 1919. Armata romana a declansat contra-atacul la 24 iulie intr-o actiune nimicitoare pentru trupele de bolsevici ale lui Bela Kun, facandu-le incapabile sa mai opuna rezistenta.

El insusi a scapat ca prin urechile acului de capturare, fugind la Viena la 2 august. Austriecii l-au arestat, cedandu-l ulterior rusilor, in cadrul unui schimb de prizonieri.

La Moscova, tovarasul Bela Kun a primit cetatenie sovietica, a fost chiar numit in conducerea Cominternului si isi prevedea un viitor luminos.

La GULAG cu el!

N-a fost sa fie asa. La un timp dupa moartea lui Lenin, a intrat in dizgratia noilor sai colegi, care l-au acuzat de trotkism si s-au debarasat de el, trimitandu-l in GULAG, unde probabil ca si-a gasit sfarsitul.

Aceasta este foarte pe scurt povestea calului troian pe care Rusia sovietica il trimitea la Budapesta acum un veac, in speranta ca un asemenea cal stie sa faca Europa tandari, din care sa culeaga si Kremlinul ceva cioburi.

Presa comenteaza ca si conducerea de astazi de la Budapesta se joaca iarasi cu istoria tot de-a calul troian, ca sa vorbim eufemistic. Daca vreti sa vorbim mai pe romaneste, ca sa inteleaga si omul de la tara, e destul sa-i spunem coada de topor.