Primul stat paralel. SIE a desecretizat documente din anii ’90, care atestă că fostul șef Bancorex, Răzvan Temeșan, era agent acoperit

 Răzvan Temeșan a fost președinte al Bancorex între anii 1993 și 1997, exact în perioada în care a fost recrutat de SIE

 Serviciul de Informații Externe (SIE) a trecut la desecretizarea documentelor care confirmă că bancherul Răzvan Temeșan a lucrat sub acoperire în perioada în care era director al Bancorex. În 1997, Răzvan Temeșan a fost pus oficial sub acuzare pentru subminarea economiei naționale și arestat. În total, el a avut 37 de dosare penale, în care a fost fie achitat, fie scos de sub urmărire. Răzvan Temeșan a murit în anul 2020, luând cu el secrete întunecate ale unor personaje influente din lumea politică și din afaceri.

Răzvan Temeșan, nume de cod ”Bădiță Liviu”

La data de 11 aprilie 2024, SIE a declasificat documente referitoare la statutul ui Răzvan Temeșan, respectiv trecerea în rezervă ”pentru alte motive sau nevoi ale Serviciului de Informații Externe, fără drept la pensie militară” a colonelului ”Bădiță Liviu”. 

În documentul datat 10 iulie 1997 și semnat de directorul SIE de la acea vreme, Ioan Talpeș, numele militarului trecut în rezervă este trecut între ghilimele, o formulare folosită atunci când se întocmesc documente referitoare la agenți acoperiți.

 

 

De altfel, documentul desecretizat a fost înaintat deja Curții de Apel București, pentru a fi atașat dosarului în care Bogdan Temeșan, fiul fostului șef de la Bancorex, se judecă cu SIE și MApN pentru recunoașterea drepturilor tatălui său, în care solicită daune morale care decurg din recunoașterea calității acestuia.  

Numele ”Bădiță Liviu” a apărut, prima dată, într-un document prezentat în 2003, de ziarul România Liberă, potrivit căruia Răzvan Temeșan a fost chemat în rândul cadrelor permanente al SIE, cu grad de locotenent-colonel. Documentul era datat 1993 și semnat, de asemenea, de Ioan Talpeș.

SIE a avut nevoie de câțiva ani să-l identifice pe Temeșan în arhivele instituției

Tot pe 11 aprilie, SIE a desecretizat alte înscrisuri referitoare la activitatea lui Răzvan Temeșan, în cadrul serviciului secret. Este vorba despre un document numit ”Ștate de plată” și altul intitulat ”Fișe chitanțe”. Acestea se referă la sume de bani încasate de fostul șef al Bancorex de la SIE cu titlu de soldă militară, tot sub numele de Bădiță Liviu. Plățile încep în august 1993 și se încheie în mai 1997, cu mențiunea: ”trecut în rezervă cu 

Interesant este că SIE a avut nevoie de un timp destul de lung să identifice în arhiva sa documente referitoare la activitatea lui Răzvan Temeșan, de la mijlocul anilor ’90. Prima reacție a Serviciului, în cadrul litigiului cu fiul lui Temeșan a fost aceea că bancherul ”nu a fost identificat în evidențele instituționale, sub calitatea de cadru militar”.

În noiembrie 2021, Bogdan Temeșan a transmis o nouă petiție care conținea o fotocopie a unei adrese emise în cursul anului 2013 de către SIE, în care se preciza: ”trecerea dumneavoastră în rezervă s-a efectuat cu respectarea cadrului normativ în vigoare la acea dată, respectiv 10 iulie 1997”. 

Ulterior, SIE a transmis instanței că ”au apărut indicii temeinice că identitatea defunctului a fost protejată în cadrul instituției, fiind întreprinse verificări suplimentare pe baza numărului de înregistrare a corespondenței”. De asemenea, a venit și confirmarea că Răzvan Temeșan a fost încadrat în SIE la data de 15 iulie 1993, fiind trecut în rezervă la data de 10 iulie 1997.

Răzvan Temeșan s-a deconspirat în direct: ”Erau persoane interesate să pună mâna pe bani”

Interesant este că, în timpul cercetărilor penale în diverse dosare, bancherul Răzvan Temeșan nu și-a declinat niciodată calitatea de ofițer al SIE, în schimb a făcut-o în 2014, într-un interviu de televiziune. El a declarat că misiunea lui era să identifice conturile pe care România le avea în străinătate din timpul comuniștilor și să le repatrieze.

„Activitatea mea s-a desfășurat în a descoperi banii ăştia, la banca română de comerţ exterior, în conturi ascunse şi la alte bănci din România. Zeci de milioane de dolari am adus. (…)

Am deranjat diverse persoane care erau interesate să treacă timpul şi să pună mâna pe banii ăştia. La început nu au ştiut cine a furnizat informaţiile de au rămas fără bani din moment ce eu am fost ofiţer sub acoperire deconspirat, normal, ştiu destule despre multă lume”, spunea Răzvan Temeșan, la Digi 24.

 

 

Personalul Serviciului de Informații Externe are obligația de a nu divulga nimănui calitatea de cadru SIE, de a păstra secretul datelor și informațiilor cunoscute în timpul activității și de a informa în legătură cu relațiile cu cetățenii străini. Singura persoană autorizată să cunoască identitatea reală a unui ofițer de informații este soțul sau soția acestuia. Se consideră că partenerul de viață reprezintă același grad de încredere ca și ofițerul, mai ales că este supus acelorași verificări de securitate.

Probleme de legalitate la ordinul de trecere în rezervă

Ordinul de punere în rezervă a lui Răzvan Temeșan are însă și o mare problemă. Acesta este datat 10 iulie 1997, exact la o zi după ce acesta a fost reținut pentru 30 de zile într-un dosar în care era acuzat că a atribuit nelegal autoturisme unor ”prieteni”, iar cheltuielile au fost suportate de către bancă. În acest dosar, Temeșan a fost achitat după ce s-a constatat că procurorii au îndepărtat de la dosar înscrisuri privind ”calitatea de șefi parc auto ale unor instituții” și le-a înlocuit cu o sintagmă generică, ”prieteni”.

Problema este că ofițerii SIE se supun aceluiași regim pe care-l au cadrele militare din MApN, pentru care legea spune că ”se suspendă din funcție pe perioada în care, fiind în stare de arest preventiv, sunt urmărite penal, trimise în judecată, ori sunt judecate de către instanțele judecătorești”. Suspendarea operează pe toată perioada în care cadrul militar este anchetat sau cercetat.

Cu alte cuvinte, Răzvan Temeșan nu putea fi trecut în rezervă pe durata suspendării, respectiv a urmăririi penale și a cercetării judecătorești, care a durat, în total, aproximativ 20 de ani. De asemenea, ordinul de trecere în rezervă ar fi trebuit să fie prezentat ofițerului în cauză.

Fiul lui Răzvan Temeșan a ridicat, în instanță, problema legalității și chiar a autenticității acestuia. În cazul în care o instanță ar declara ordinul nelegal, atunci toate acțiunile împotriva lui Răzvan Temeșan ar fi lovite de nulitate, pentru că, potrivit statutului său, acesta ar fi trebuit să fie anchetat de un parchet militar.

Emil Constantinescu denunța ”mafia bancară” cu trei ore înainte de descinderea poliției la Bancorex

Răzvan Temeșan a fost scos de polițiști din sediul Bancorex la data de 14 martie 1997, de 18:45, când pe numele lui se constituise deja un dosar penal. Interesant este că acțiunea a avut loc la doar trei ore după ce președintele Emil Constantinescu declara că ”veți vedea în perioada următoare acțiuni împotriva mafiei financiar-bancare”. În aceeași zi, când Temeșan era reținut, s-a desfășurat o Adunare Generală a Acționarilor, care a avut ca scop destituirea acestuia din funcția de președinte al Bancorex.

Emil Constantinescu ar putea fi citat ca martor într-un dosar penal aflat în instrumentarea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, după plângerea lui Bogdan Temeșan împotriva instituțiilor care l-au anchetat pe tatăl său. Există informații potrivit cărora fostul președinte știa că șeful celei mai importante bănci din România fusese recrutat și acționa în numele SIE.

Răzvan Temeșan a condus Bancorex în perioada 1993 – 1997, exact în perioada în care a activat ca ofițer acoperit. Fosta Bancă Română de Comerț Exterior (BRCE) a fost înființată în 1968, iar în perioada comunistă a găzduit operațiuni comerciale speciale efectuate de guvern.

Direcția de Informații Externe, implicate în activitatea Bancorex din timpul comuniștilor

După 1989, s-a aflat că majoritatea tranzacțiilor s-au derulat prin intermediul unor întreprinderi de comerț exterior în cadrul cărora erau angajați ofițeri de securitate ai Direcției de Informații Externe (DIE). Valuta rezultată din aceste afaceri era depozitată în conturi secrete deschise pe numele unor ofițeri DIE. De altfel, în 1990, muncitorii români care au lucrat în străinătate, au aflat că nu mai aveau niciun ban în conturile de la BRCE, iar documentele dispăruseră.

În 1997, povestea s-a repetat. Prăbușirea Bancorex, care în acel moment era cea mai mare bancă românească (finanța inclusiv importurile de energie), a provocat un adevărat cutremur pe piața financiară.

Pierderile Bancorex provenite din credite nerambursabile sau ilegale se ridicau la suma de 2,4 miliarde de dolari, adică 7% din produsul intern brut. Pentru acoperirea acestui prejudiciu s-a constituit o taxă de solidaritate care a fost colectată din prețul la combustibil.

Lista generalilor care au luat credite preferențiale de la Bancorex

Ulterior s-a descoperit că beneficiarii unor contracte preferențiale, luate cu puțin timp înainte de prăbușirea băncii, au fost generali ai serviciilor secrete, afaceriști sau persoane din anturajul politicienilor. Creditele erau acordate cu dobânzi cu mult sub nivelul inflației (la acel moment, dobânzile la credite ajungeau și la 100%).

Pe lista beneficiarilor, publicată de fostul consilier prezidențial Marius Oprea, se numără: Ioan Talpeș (fost șef SIE, fost ministru), generalul Victor Nănescu (SIE), Gheorghe Stan (secretar de stat, fost maior de Securitate), Ovidiu Grecea (fost prefect al Capitalei), generalul Cătălin Voicu (SPP), generalul Tiberiu Lopatiță (fost șef STS), sau generalul Ion Popescu (fost adjunct SRI). Nu toate sumele au fost recuperate, după prăbușirea Bancorex. Oprea a făcut aceste dezvăluiri într-un editorial pentru Mediafax, intitulat ”Devalizarea Bancorex a fost opera securiștilor, regrupați în SIE și SRI, sub paza Poliției și procurorilor, creditorii ei”.

Răzvan Temeșan anunțase că vrea să blocheze privatizarea Petromidia, înainte să fie luat de poliție

Înainte să fie pus sub acuzare, Răzvan Temeșan ar fi transmis Ministerului de Finanțe că va începe executarea biletelor la ordin a Companiei Române de Petrol, care deținea rafinăriile din România. Asta însemna ca activele CRP urmau să intre în patrimoniul Bancorex, în plin avânt al privatizărilor.

Petromidia, perla industriei petroliere românești, se aflase în atenția americanilor, care au încercat s-o cumpere, în 1993, prin afaceristul Marc Rich, un apropiat al lui Bill Clinton, dar și a turcilor de la Akmaya. Până la urmă, rafinăria a fost vândută în 2000 către Rompetrol Group BV Rotterdam, companie deținută de Dinu Patriciu.

Recunoașterea de către un serviciu secret românesc a faptului că șeful Bancorex a fost agent acoperit pune într-o lumină nouă scandalul prăbușirii sistemului bancar românesc, de la mijlocul anilor ’90. Cel mai probabil, însă, adevărul despre implicarea unui ”stat paralel” al vremii în devalizarea băncilor, nu se va afla niciodată.