Contabilul, sănătatea şi bunul simţ

Râuri de cerneală curg, în aceste zile, pe marginea ultimelor propuneri avansate de „noul” ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu. Pentru aducere aminte, facem din start precizarea că dl Nicolăescu nu este nou în această postură. A mai deţinut frâiele Sănătăţii şi în urmă cu vreo şase ani, pe vremea Guvernului condus la acea vreme de Călin Popescu Tăriceanu. Şi atunci, ca şi acum, a fost la fel de contestat. Ba că nu e medic, ba că nu cunoaşte sistemul, ba că e doar contabil la bază. Dar, omul avea o reformă de înfăptuit, ca fiecare nou ministru de prin părţile noastre, aşa că s-a pus pe treabă. Prima măsură - interdicţia impusă medicilor de a lucra şi la stat şi la privat. „Contabilul” Nicolăescu, vicepreşedinte al PNL, a fost pus imediat la zid de întreaga breaslă medicală, cu atât mai mult cu cât vorbim despre practicanţii unei profesii liberale. S-a spus atunci că nu poate fi îngrădit accesul la piaţa muncii, că nu poţi interzice unei persoane să aibă mai multe venituri etc, etc. La toate acestea, ministrul Nicolăescu şi-a luat castanele cuvenite şi, în ciuda discursului bun ca politician, nu prea i-a ieşit buna comunicare a măsurilor avute în vedere. Concret, nu a reuşit să convingă pe nimeni că nu are ceva anume cu medicii, ci doar cu unele practici prin care aceştia nu fac decât să căpuşeze statul.
Astăzi, acelaşi Eugen Nicolaescu s-a întors în fotoliul de ministru şi pare, parcă, mai hotărât să-şi pună în aplicare planurile. Are în faţă un mandat plin, de patru ani (nu de doi, ca pe vremea lui Tăriceanu) şi o majoritate covârşitoare de partea sa în Parlament care, la o adică, ar putea să-i acorde o mână de ajutor. Iar băţosul Nicolăescu nu se dezminte. A reluat propunerile cu interdicţia melanjului stat-privat în privinţa medicilor şi a extins-o la spitale. Aici, a propus, nici mai mult, nici mai puţin, decât tăierea decontărilor din bani publici pentru serviciile oferite de spitalele private, aruncând în aer un întreg eşafodaj pe care unii chiar şi-au construit afaceri babane în ultimii ani. Unii se întreabă cu îngrijorare dacă va urma aceeaşi măsură şi în privinţa cabinetelor ori laboratoarelor de analize private, în vreme ce alţii aduc în prim-plan pacientul şi dreptul acestuia de a se trata unde doreşte. Alţii, că apără statul şi nu pacientul, uitând totuşi că un ministru este totuşi încorsetat într-un buget „de stat” bine definit.
Nu ştiu dacă Eugen Nicolaescu e mai bun în calitate de contabil sau ca ministru. Ştiu însă că, pentru prima oară, cineva care nu face parte din sistem a spus lucrurilor pe nume, poate nu cu tactul şi cu strategia de comunicare cuvenite poziţiei pe care o ocupă. Iar ca de fiecare dată când e deranjat, sistemul reacţionează. Poate că înainte de a mai deschide gura sau de a dicta măsuri fără să le explice cum se cuvine, „contabilul” Nicolaescu ar face bine să consulte sau chiar să cheme mai des alături de el oameni precum Raed Arafat, care, cu modestie, a refuzat să mai ocupe funcţia de ministru, preferând să nu strice aranjamente politice dinainte ştiute. A fost nevoie să vină un sirian şi să vorbească despre readucerea bunului simţ în spitalele româneşti, unde, atunci când nu dai şpagă, trebuie să plăteşti ca la cinematograf pentru a-ţi vizita o rudă bolnavă. De asta cred că are nevoie, în cele din urmă, şi sistemul nostru sanitar: de mai mult bun simţ şi de mai puţină ipocrizie. În rest, de specialişti şi de tehnocraţi suntem sătui.

Dan Haţegan