Dacă civilizaţie este, cultură este!

Varianta audio:

 

Dorian OBREJA

Am început rândurile de astăzi parafrazând, schimbând sensul, dar şi introducând alte elemente decât cele aflate în originalul unei cunoscute ziceri, care se regăseşte într-o carte considerată sfântă şi ce afirmă că „dacă dragoste nu e, nimic nu e” (într-o altă versiune – „dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”). Am procedat în acest fel, pornind de la cele constatate în realitate, de-a lungul celor câteva decenii de jurnalism pe care le însumez.

Subliniez că persoana despre care doresc să scriu la început nu mi-e cunoscută – în sensul că nu am stat niciodată faţă în faţă -, dar am certitudinea că, printre calităţile pe care le numără se află, şi încă la loc de cinste, modestia. Aşa încât, la fel de cert, nu ar fi fost de acord să devină subiect de articol, ba chiar s-ar fi supărat foc dacă i-aş dezvălui identitatea. Astfel că am ales o cale care să împace ambele părţi – adică şi ziaristul, şi subiectul...

Persoana în discuţie întruchipează cu adevărat o Doamnă, are iniţialele M.M. şi este mâna dreaptă a unei importante personalităţi, şef al unei la fel de importante instituţii culturale, care grupează aproape 3.000 de oameni de spirit. Prin mâna doamnei numite, la ochii şi la urechile sale ajung, în fiecare zi, zeci şi zeci de mesaje, pe care fiecare emiţător le consideră importante şi care trebuie rezolvate, în opinia lor, dar şi în spiritul legii. De multe ori, contratimp...

Ei bine, doamna M.M. reuşeşte această performanţă. Şi aceasta, ţin să subliniez, nu doar datorită calităţilor profesionale şi experienţei acumulate, ci ş unor însuşiri care ţin, neîndoielnic, de civilizaţie: amabilitate, bunăvoinţă, răbdare, promptitudine, empatie, perseverenţă, inventivitate, şi lista poate continua.

De aici şi titlul acestor rânduri: instituţia de cultură merge foarte bine (atât la Bucureşti, cât şi în teritoriu), pentru că în punctele-cheie există şi se materializează elementele esenţiale ale civilizaţiei.

Plecând de la această constatare, nu reprezintă un risc supoziţia că lucrurile s-ar desfăşura aşa cum trebuie şi în administraţie, şi în ştiinţă, şi în economie şi peste tot. Dacă s-ar manifesta civilizaţie!

Pe parcursul vieţii, am trimis, în calitate de om de presă sau simplu cetăţean, sute de mesaje, către tot felul de instituţii – începând de la cea prezidenţială şi terminând cu o primărie ce are pe raza sa o tabără de sculptură ce se ruinează – sau persoane. Din păcate, pot număra răspunsurile, venite direct din partea conducătorilor de instituţii sau a „mâinilor lor drepte”, pe degetele a maximum două mâini; cele mai recente exemple pe care le am la îndemână sunt doamnele Cristina Ionescu, la vremea respectivă şeful Serviciului Evidenţa Persoanelor Iaşi, şi Cecilia Pila, consilier la APM Iaşi. În schimb, pentru lista celor care au considerat inutil să se deranjeze întru a răspunde (deşi, printre altele, sunt aleşi/plătiţi de către noi inclusiv pentru aşa ceva) nu ar fi de ajuns spaţiul unui întreg editorial. Şi parcă aş face publică această listă, cu nume foarte cunoscute (ceea ce nu înseamnă şi însemnate!), dacă nu aş fi convins că năravul din fire nu are lecuire...