Dorian OBREJA Las c-o ni/meri Cotroceniul? E reproșabilă tendința unor politicieni de a-și uita nu atât promisiunile, cât angajamentele. Nu-i oprește nimeni pe să dorească în a accede unde vor, dar nerespectarea unui soi de contract descalifică. A aj

 

Dorian OBREJA

E reproșabilă tendința unor politicieni de a-și uita nu atât promisiunile, cât angajamentele. Nu-i oprește nimeni pe să dorească în a accede unde vor, dar nerespectarea unui soi de contract descalifică. A ajunge să fii ales primar, (euro)parlamentar este ca și cum te-ai căsători cu cineva; optând, după scurt timp, să candidezi iar, la parlamentare sau prezidențiale, semnifică un fel de logodnă suprapusă cununiei anterioare, urmând ca, ulterior, autorul unor asemenea acte să opteze spre cea mai bună (pentru el) variantă. Cât despre motivația că  se candidează formal, pe post de ”locomotivă” – e tot înșelăciune. Ca să nu se ajungă acolo, ori respectivii trebuie să se retragă din funcția deja dobândită, ori trebuie votată o lege care să interzică jocul ”la două capete”.

Din categoria amintită face parte o fostă protevistă, migrată de 5 ani pe tărâmul politichiei mioritice. Deși nouă și din altă zonă, în 2020 convinge vreo 7800 de locuitori ai târgului muscelean Câmpulung să o voteze ca primar. Ba chiar, în 2024, recidivează, cu peste 9000 de ”ștampile”. Victorioasă, în total contrast cu formațiunea sa, USR, este văzută ca salvarea acesteia; a doua zi după alegerile locale, declară că ar candida la președinția partidului, dar cu condiția să se schimbe toată conducerea. Era momentul revanșei față de vârful USR, ce o obligase să se retragă de pe prima poziție la europarlamentare, urmare a ”da”-ului cu care votase la referendumul despre familia tradițională. Aici începe șirul lung al contradicțiilor și inconsecvenței Elenei Lasconi: anul acesta, afirma că nu ar mai vota la un astfel de referendum (poate fiindcă familia ei nu prea e foarte tradițională – vezi rude penticostali și fani minorități sexuale). Mai mult decât atât, ca să fie pe plac partidului, punea interesele acestuia mai presus de ale poporului, subliniind că ”în USR este loc atât pentru creștini, cât și pentru atei, atât pentru gay, cât și pentru hetero”, dar plusând și gafând: ”atât pentru cei care sunt LGBT sau non LGBT” (ultima sintagmă din această ultimă propoziție înlocuind, abuziv, termenul de normali).

În fine, ajunge să fie aleasă lider USR, dar departe de o victorie care să-i legitimeze pretențiile: din cei 25.607 membri cu  drept de vot, au votat 11.333, dintre care doar 7.701 pentru Lasconi! Ea a amenințat cu demisia dacă nu avea să obțină majoritate în Biroul Național USR; obține doar o treime, dar nu demisionează, mai preocupată fiind de a ”prezidențializa” – și câștigă nominalizarea partidului cu cinci sute și ceva de voturi (până la 5,5 milioane mai e ”oleacă”)    

Sursele bîzâiau încă din toamna trecută despre posibilul semn egal între Lasconi și prezidențiabil USR. Iar dânsa dădea dovadă de un spirit de sacrificiu inegalabil, declarând că ”aș face orice pentru țara asta, inclusiv aș candida la prezidențiale”!!!

Personajul face impresie mai bună la televiziune sau în clipuri pe net; dacă i se citesc textele, impresia este de sumă de locuri comune, banalități, chiar în limbaj de lemn. A ieși ”pe sticlă” și comenta evenimentele, îndeosebi a critica adversarii, poate fi considerat, cu multă bunăvoință, un fel de a face politică. Iată de ce cred că ”a fost scoasă” la sacrificiu, pe post de cometă, care va dispărea pe cerul României în seara de 24 noiembrie. Rămânând vizibilă doar la Câmpulung Muscel...

P.S.Dacă s-ar confirma, asocierea cu un fost șef de serviciu de informații ar ”apune” cometa mult mai repede.