Dormiţi liniştiţi, GRL veghează pentru voi!

 

Dorian OBREJA

Nu ştiu dacă percepţia mea este aceeaşi cu a majorităţii cetăţenilor/cititorilor, dar bănuiesc că da: pe plaiurile mioritice, începând din noiembrie 2021, adică odată cu instalarea executivului condus de către un general în rezervă, s-a instaurat un soi ciudat de linişte, atât la nivel de societate, cât şi, mai ales, pe scena politică, actorii părând a se fi obişnuit cu rolurile în care au fost distribuiţi.

Ce să fie, ce să fie? Aşa ceva nu prea s-a mai înregistrat de mult, de peste două decenii, de când era la putere sloganul „Dormi liniştit. FNI veghează pentru tine!”. E vorba de Fondul Naţional de Investiţii, o entitate ce a funcţionat ca joc piramidal, care a vegheat aşa de bine, încât peste 300.000 de „investitori” (probabil fix aceia care, în urma îndemnului amintit, se culcaseră nu pe una, ci pe ambele urechi...) au rămas cu buzele umflate, adică fără bani.

Ei, vremea a trecut, a trecut şi timpul jocurilor piramidale, dar a rămas pasiunea multora pentru linişte, ce-i face să reacţioneze prompt, ca în cazul sloganului din titlul acestor rânduri, în care GRL se „traduce” prin „guvernarea cu răspundere limitată”, deşi, foarte exact, ar fi fost „guvernarea cu răspundere şi durată limitate”. Mi s.a părut adecvată această denumire încă din noiembrie 2021, când s-a născut „Coaliţia Naţională pentru România”, formată din PSD, PNL, UDMR şi grupul parlamentar al minorităţilor naţionale. În paranteză fie spus, eu, spre deosebire de alţii,  sunt convins de naşterea CNR din USL-ul de acum un deceniu, după o gestaţie demnă de Cartea recordurilor. De fapt, un deceniu şi ceva, dacă luăm în calcul că, în octombrie 2008, PSD, PNL şi UDMR îl desemnau pe actualul locatar principal de la Cotroceni drept premier, iar acesta accepta. Fie şi doar nominalizarea, şi tot reprezenta o datorie, pe care nominalizatul a înţeles să şi-o achite, odată ajuns la butoanele puterii – chiar dacă nu în primul mandat, ci în al doilea, conform principiului că mai bine mai târziu decât deloc.

În acordul semnat, în 2021, între partidele constituiente, se stipula că amintita coaliţie va fi condusă, alternativ, de doi premieri, de la PNL şi de la PSD, până în 2024 (când, spre ştiinţa celor care au uitat sau nu aveau habar, vor avea loc alegeri legislative, şi încă dublate de unele prezidenţiale, deci alegeri cu miză foarte mare). Primul premier urma să fie cel actual, cu un mandat ce, dacă lucrurile se vor desfăşura conform scenariului (adică acordului) va expira pe 25 mai 2023.  Tot atunci, vor mai avea loc şi alte rocade, anume între vicepremieri, precum şi între deţinătorii portofoliilor de la Transporturi şi Fonduri Europene (probabil pentru ca acelea din urmă să ajungă la toată lumea...). Coaliţia Naţională pentru România este o construcţie interesantă, ce pare a funcţiona, în ciuda unor ieşiri la rampă cumva electorale ale membrilor principalelor două partide; şi, dacă funcţionează, înseamnă că gândirea unei alianţe politice între partide de stânga şi dreapta a fost corectă, deşi a aparţinut unui personaj controversat, cunoscut sub numele de „Varanul”.

Coaliţia a fost concepută pe când vremurile mai erau, cât de cât, normale; între timp, pandemia de covid, conflictul din Ucraina şi dificultăţile economice generate de cele două fenomene au atins, era inevitabil, şi România, prognozându-se amplificarea efectelor lor. Deci de-abia de acum urmează greul, rămânând de văzut cum va face faţă executivul încercărilor la care va fi supus. Căci e greu de crezut că toţi românii vor fi liniştiţi sau vor dormi...