Ficusul împlineşte visul varanului!

 Dorian OBREJA

Desigur, subiectul de astăzi nu ar putea fi altul decât acela despre avatarurile (sau, dacă vreţi mai neaoş, chinurile facerii) unui nou guvern. Înainte, însă, de a intra în substanţă, mărturisesc faptul că sunt consternat şi indignat de lentoarea cu care se desfăşoară lucrurile. Consultări pentru creionarea unui nou executiv la aproape o săptămână după ce precedentul căzuse, consultări începute aşa, spre amiază, după ce se digerase bine micul dejun, se savurase cafeaua şi, eventual, avusese loc şi o partidă de golf...Ţara chiar că arde, iar politicienii, mai ales cei cu funcţiile cele mai importante de decizie, se iau la întrecere cu melcii în ceea ce priveşte viteza acţiunilor.

Şi acum, o întoarcere în timp. La începutul anului 2011, preşedintele-fondator al unei formaţiuni politice, supranumit „varanul” (cunocătorii ştiu despre cine e vorba), declara că ar dori o alianţă pe termen lung – 5-10 ani – între PSD, PNL şi partidul său (între timp, dispărut, după cum vreo 3 ani a „dispărut” şi preşedinte său, executând 3 din 10 ani de puşcărie pentru oarece afaceri necurate, şi cu prejudicii nerecuperate).

După un deceniu, spre finele anului 2021, visul varanului (care vis, între timp, s-a mai materializat, după cum veţi vedea în continuare) este pe cale de a se împlini iar, de această dată de către un personaj politic denumit „ficusul” (probabil pentru că e foarte adecvat, decorativ, pentru imensele săli ale Palatului Cotroceni).

Trebuie precizat că episodul din 2011 a fost doar unul dintr-o lungă telenovelă despre mezalianţele dintre social-democraţi şi liberali.

În 1991, PNL se aliază cu FSN (străbunicul PSD), şi intră la guvernare cu 3 ministere, dar, ca urmare, nu reuşeşte, în 1992, să mai facă 3 la sută şi rămâne în afara Parlamentului.

PNL revine în legislativ în 2000, după care încheie un pact de colaborare parlamentară cu PDSR (tatăl PSD);  preşedintele de atunci al liberalilor justifica mişcarea drept o stratagemă menită să împiedice accesul la guvernare al PRM. Acelaşi preşedinte, azi, condamnă ferm alianţa cu PSD şi prognozează că va rezulta un „guvern de sufocare pentru PNL”.

Câţiva ani mai târziu, după divorţul tandemului de guvernare PNL-PD, condus de Tăriceanu, primul partid a trebuit să negocieze susţinerea de către PSD.

La alegerile prezidenţiale din 2009, liberalii l-au sprijinit, în turul II, pe candidatul PSD.

Dar alianţa „cea mai cea” a putut fi consemnată în 2011, când s-a format Uniunea Social-Liberală, din PSD şi PNL USl s-a rupt în 2014, când premierul PSD a refuzat să-l desemneze, ca ministru de Interne, pe Klaus Iohannis – unul şi acelaşi care, astăzi, din cea mai înaltă poziţie în stat, citez din presă „justifică sprijinul pe care premierul desemnat Nicolae Ciucă vrea să-l obţină din partea PSD prin nevoia de a finaliza reformele din Justiţie”, afirmând, cu un politicianism pur, că „Cineva trebuie să guverneze și cineva trebuie să sprijine guvernul prin majorități”!!! Un politician ieşean, cândva membru al PSD, de o vreme devenit liberal, se referă la PSD într-un fel care te face aproape să-ţi dea lacrimile de patriotism şi concordie: „Un partid de opoziţie care s-a declarat că e de opoziţie rămâne aşa, asigurp stabilitatea statului prin sprijinirea guvernului PNL de data aceasta, chiar dacă nu se iubesc, pentru că aşa trebuie să fie dacă este un partid responsabil.”:

Dar e de reţinut o altă declaraţie, de data aceasta făcută de către Vasile Dâncu, preşedintele Consiliului Naţional al PSD: ”...Cîţu este pentru PSD un foarte bun agent electoral (...) sunt calcule strategice pentru PSD şi ei (liberalii, n.m.,D.O.) ne dau muniţia.”.

În penibilul peisaj al vedetuţelor mioritice, există două – Adriana şi Silviu – care s-au căsătorit şi au divorţat de 5 ori. Pe la fel de penibila scenă politică băştinaşă, partidele mai înainte amintite au ambiţia de a doborî acest record.

Deocamdată, tot ce pot să prognozez este că guvernul „meu” va fi învestit, în această săptămână, şi va dura până spre primăvară. Estimp, mişcările centrifuge din PNL, USR, dar nu numai, vor putea duce la o nouă configuraţie politică. Ideea unor alegeri anticipate, eventual în pauza dintre 2 valuri ale pandemiei, nu estee chiar aşa utopică...