Liderii responsabili pot evita catastrofa

 Dorian OBREJA

Joi, 17 noiembrie, apărarea antiaeriană a doborât, deasupra Kievului, două rachete ruseşti, dintre care una era de tip special, Kh-55 (teoretic, concepută doar pentru a purta încărcături atomice); numai că aceasta, în mod curios/fericit, avea, în loc de focos nuclear, un compartiment gol! Să fi fost o întîmplare, o eroare, sau o mişcare de şah, prin care Kremlinul arăta că, dacă ar fi vrut...Probabil nu vom şti niciodată!

Ameninţarea unei catastrofe nucleare părea a fi atins apogeul în octombrie, acest an, după care lucrurile păreau a se detensiona. Numai că, iată, incidentul menţionat readuce în prim-plan ameninţarea unei catastrofe. Care pot fi evitată numai şi numai de către liderii politici importanţi – şi mă refer aici la cei din Rusia şi SUA, şi doar prin negocieri, necondiţionate de prezenţa lui X sau Y, între cei implicaţi direct în conflict, adică între ruşi şi ucraineni.

Ajunşi în acest punct, trebuie să fac, din nou recurs la istorie, reamintind că, exact în urmă cu 60 de ani, lumea s-a mai aflat în pragul unei catastrofe nucleare, din cauza aşa-numitei „crize cubaneze”. Înainte de a sintetiza momentele respectivei crize (inclusiv cu date secretizate până acum), câteva vorbe despre cei mai importanţi lideri politici de atunci, de care depindea declanşarea sau nu a crizei.

Preşedinte al SUA era J.F. Kennedy. Despre care, în general, percepţia era a unui bun familist. Dar „gurile rele” pomenesc de numeroase relaţii extraconjugale, începând cu celebra Marlyn Monroe, şi termimând cu „prestatoare de servicii erotice”. Pe de altă parte, unele surse au susţinut că lui Kennedy i se administra „o formulă de vitamine” secretă, ce era, de fapt, metamfetamină, un drog psihostimulent. Finalul lui Kennedy este cunoscut de toată lumea, mai puţin adevărul despre care au fost cauzele şi autorii asasinatului

La celălalt capăt al lumii, liderul URSS, Nikita Hruţciov, denumit, eufemistic, „mai puţin convenţional”, considerat, atenţie, chiar de către duşmanii din propria ţară, drept necioplit şi necivilizat, lovind cu pumnul unele variante spun chiar cu pantoful) în masă, inclusiv la Conferinţa ONU, pentru a-şi întrerupe şi insulta adversarii. Tot Hruşciov era definit cel mai apropiat tovarăş de beţii al lui Stalin, inclusiv în cazul ultimului chef, de pe urma căruia Stalin a murit. Nikita a murit, se pare, de moarte bună, la aproape 80 de ani, asta după ce fusese pensionat forţat şi ţinut 7 ani în arest la domiciliu.

Doi lideri, două portrete care nu conving că ar fi fost vorba, teoretic, de lideri responsabili. Cu toate acestea, în 1962, au dovedit că, practic, aşa erau. Kennedy a avut inteligenţa să asculte nu opinia membrilor celulei de criză (aceştia dorind o acţiune militară imediată), ci pe cea a unui strălucit diplomat american, Adlai Stevenson, care îl îndeamnă :” Haideți să nu mergem către un atac aerian până nu explorăm toate soluțiile pașnice”, venind şi cu argumente convingătoare. Pe de altă parte, Hruşciov scrie omologului său american un mesaj din care citez: „nu ar trebui să tragem de capetele frânghiei de care dv. aţi legat nodul războiului; cu cât noi vom trage mai mult, cu atât vom strânge mai tare acest nod (...) ar putea să vină un moment , în care chiar cei care l-au strâns nu vor avea puterea să-l desfacă, şi atunci va fi nevoie să se taie acest nod!”.

Sunt/vor fi Joe Bidden şi Vladimir Putin la fel de responsabili precum tandemul amintit? Vom afla – ceea ce înseamnă că vom trăi, sau nu – ceea ce înseamnă că vom muri.