Luna cadourilor pentru oamenii în alb

 Dorian OBREJA

Decembrie a devenit, de foarte multă vreme, şi în foarte multe ţări, sinonimă cu luna cadourilor, trimiterile fiind făcute fie la Sfântul Nicolae din Myra, ce împărţea daruri oamenilor săraci, fie la Odin,  pincipalul zeu al popoarelor germanice, personaj care umplea încălţările copiilor cu dulciuri.

Indiferent de momentul şi locul apariţiei tradiţiei, decembrie a rămas aşa cum defineam în primele rânduri ale acestui editorial. Darurile sunt pregătite şi făcute (ideal este la vremea potrivită, adică fie de Sfântul Nicolae, fie de Crăciun) celor dragi. Cei care sunt mai generoşi şi mai buni la inimă fac asemenea gesturi chiar faţă de necunoscuţi, când aceştia se află sub semnul lipsurilor, al sărăciei ori chiar foamei şi nu ar putea altfel să se bucure de sărbători – cel puţin material, căci spiritual nu ai nevoie decât de credinţă şi iubire.

De această dată, gândeam să schimbăm puţin – sau chiar mai mult – lucrurile.

În primul rând, să aprindem aproape 60.000 de candele, reprezentând numărul celor răpuşi de cei doi ani de pandemie din România. Să le dăruim lumină celor plecaţi fără de vină!

În al doilea rând, dar, ca semnificaţie nu doar pentru trecut şi prezent, ci şi simbolizând încrederea şi speranţa pentru viitor, să facem daruri „oamenilor în alb”.

Ştiu, sintagma din ghilimele deja aparţine unor vremuri trecute...În tot mai puţine unităţi medicale vom vedea personal îmbrăcat integral în alb. De altfel, şi această culoare nu a fost din start semn distinct  al domeniului. O pictură de la 1875 prezintă medici în uniforme negre, iar alta, având acelaşi autor, realizată 15 ani mai târziu, personaje de acelaşi fel, dar cu halate albe. Fără nicio îndoială, albul semnifică ideea de curăţenie, fiind, în acelaşi timp, potrivit opiniei unui medic, exprimate în 2007, simbol al adevărului şi transparenţei. Pentru că traversăm o epocă a schimbărilor, aceasta şi-a pus amprenta şi asupra culorilor din domeniul sănătăţii, astfel încât, aici, găsim un adevărat...curcubeu: albastru, verde, roşu etc. Printre explicaţiile schimbării, realizarea unui cod vestimentar care să identifice funcţiile, reducerea anxietăţii unor pacienţi şi facerea de bucurii copiilor.  În fine, eu fiind – jurnalist, dar şi pacient – de şcoală & modă veche, voi continua să utilizez sintagma, părându-mi-se imposibil, cel puâin deocamdată, a găsi alta la fel de elocventă şi sugestivă.

Notam, deci, că printre modificările în felul de a celebra luna cadourilor în acest an, s-ar putea număra şi oferirea, către personalul medical, a unor daruri constând într-o floare sau un buchet de flori ori o crenguţă de brad – toate acestea lăsate la intrarea în unităţile sanitare, fie ele simple cabinete ale medicilor de familie, dispensare, policlinici sau spitale, drept ofrande binemeritate.

Avem (mai avem!) în ţară  70.000 de medici (dintre care o cincime o reprezintă cei de familie), 150.000 de persoane cu pregătire sanitară medie şi peste 70.000 de oameni angajaţi ca personal auxiliar. Toţi merită, din partea noastră, un gând de recunoştinţă şi o floare.

Dar, desigur, în această perioadă, cel mai mult merită nu doar recunoştinţă, ci şi recunoaşterea calităţii de adevăraţi eroi cei aflaţi în prima linie a războiului anti-covid. Aici s-a făcut  câte ceva, dar mi se pare, comparativ cu eforturile depuse şi numărul celor implicaţi, încă mult prea puţin. Aduc aminte că preşedintele Franţei a decorat un medic român pentru implicarea şi rezultatele din acest război; omologul său de la Bucureşti a făcut acelaşi gest faţă de 46 de medici şi 15 asistenţi, iar în câteva oraşe membri ai personalului sanitar au fost făcuţi cetăţeni de onoare. Dar se mai pot face încă foarte multe – de acelaşi fel, sau altul, cum ar fi crearea de condiţii care să determine oprirea exodului medicilor şi asistenţilor medicali; numai anul trecut au mai plecat peste 2.000 de medici, alăturându-se celor circa 50.000 care o făcuseră anterior!