Mai tare ca Babilonul, Iaşul are un parc suspendat!

Dorian OBREJA

O precizare necesară de la bun început: când alătur/contrapun Babilonul şi Iaşul, în cazul celui de-al doilea e vorba de judeţ, nu de municipiu.

Să începem, nu-i aşa=, cu începutul. Legendele spun că regele Nabucodonosor al doilea (trăitor între 605-562 î.e.n.), ar fi poruncit realizarea, pentru una dintre soţiile sale, anume Amytis, a unor grădini suspendate, ce figurau, date fiind frumuseţea lor şi inventivitatea dovedită de constructori (patru terase, până la 77 metri înălţime, udaţi cu un sistem al cărui secret nu a fost descifrat până în zilele noastre), printre cele şapte minuni ale lumii antice. O altă versiune spune că data realizării acestor grădini este mult mai timpurie, ideea lor aparţinând regelui Ninus, întemeietor al oraşelor Babilon şi Ninive, în cinstea soţiei sale – Semiramis. De aceea grădinile se cunosc fie ca din Babilon, fie ale Semiramidei, dar, în ambele cazuri, suspendate. Din păcate, se pare că perşii au distrus această minune...

E cât se poate de normal ca semenii noştri din contemporaneitate, mai ales când au putere şi acces la fondurile statului, să dorească a realiza minuni ce să rivalizeze cu cele ale lumii antice.

Nu altfel s-a întâmplat în localitatea Boureni, comuna Balş – judeţul amintit în primele rânduri ale acestui editorial.

În urmă cu circa un deceniu, cu vreo 200.000 euro (cifrele variază de la sursă la sursă), aici a fost construit (potrivit unei părţi a presei făcut de o stea a acelor vermuri, pe numele ei Elena Udrea) un parc, intitulat, optimist şi motivant, «Viitorul tineretului» - cu bănci, felinare, locuri de joacă şi agrement, ba chiar şi panouri solare, fântâni arteziene (acestea n-au apucat să funcţioneze, probabil din lipsă de...apă), mă rog, tot tacâmul. Numai că acest parc a devenit, repede, nu o minune, ci unul dintre caii de bătaie favoriţi ai presei. Pe undeva, pe bună dreptate, pentru că erau o mulţime de probleme.

Cea mai importantă şi gravă : situarea – pe locul unui fost heleşteu, devenit, ulterior, stadion (impracticabil dacă ploua mai tare, suprafaţa fiind acoperită de apă). Mai pe româneşte şi mai scurt, un soi de mlaştină/văgăună inundabilă. Aşadar, se realizase primul parc subacvatic din România şi poate din lume! Un primar care a succedat celui pe vremea în care se realizase parcul, a subliniat că se făcuse «o investiţie inutilă, atâta vreme cât, potrivit studiului geotehnic, se ştia că terenul trebuia fie înălţat, fie protejat cu o ridicătură, care să-l protejeze de inundaţii». Dar probabil nimănui nu i-a păsat foarte mult, în circumstanţele în care banii veneau din fondurile europene...

A doua problemă: lipsa frecventatorilor/utilizatorilor parcului. Şi pentru că membrii acelei categorii vizate din numele obiectivului – tineretul – erau ori pe la şcoli, la oraşe, ori plecaţi la muncă «afară», fie pentru că parcul era situat cumva excentric şi periodic inundat. Aşa încât, în cele mai multe situaţii, singurele vieţuitoare care populau zona erau vacile şi oile, care păşteau şi se îndestulau fericite (dat fiind că parcul nici nu era împrejmuit în întregime). În multe locuri din comună, la data realizării parcului, nu existau asfalt, apă curentă, canalizare – care, sigur, erau priorităţi reale.

De curând, a început modernizarea la DN 28B, care trece şi prin Balş/Boureni. Cum, în urma lucrărilor, rezultă o mare cantitate de pământ, consiliul local al comunei a luat înţeleapta decizie ca o parte a acestuia să fie folosită pentru înălţarea terenului pe care se afla parcul. Se afla, pentru că, actualmente este temporar desfiinţat. Cum s-ar zice, suspendat! Mai ceva precum cel din Babilon.

După ridicare, parcul va fi refăcut. Şi poate va avea şi vizitatori...Însă rămâne întrebarea : plăteşte cineva pentru greşeala sau nepăsarea iniţiale, care au dus la, timp de un deceniu, existenţa unui obiectiv scump şi inutilizabil, dar şi pentru actuala refacere a acestuia ? Un răspuns ar putea da consiliul comunal, sau chiar cel judeţean...