Persevera-relaxare – covidum est!

 

Dorian OBREJA

„A greşi este omeneşte, a persevera este diabolic”, iată o locuţiune plină de adevăr, a cărei origine se pierde în negura veacurilor, deşi mulţi o atribuie unui personaj mai apropiat de zilele „noastre”, respectiv lui Seneca.

Să încercăm aplicare acestei locuţiuni la pandemia de coronavirus, şi la ceea ce a fost, dar, mai ales, la ceea ce ar putea urma.

Un bilanţ dat publicităţii ieri ne informa că, la nivel global, numărul total al cazurilor de infecţii ajunsese la 4.101.974, cu 280.451 de decedaţi. E mult, e puţinŢ E greu de dat un răspuns tranşant. Mult, pentru că viaţa fiecărei persoane, puţin – faţă de ceea ce se aştepta şi prognoza. Numai că, atenţie!, suntem abia la 5 luni de la izbucnirea fenomenului, timp prea scurt pentru a trage concluzii.

În ceea ce priveşte ţara noastră, numărul îmbolnăvirilor cu coronavirus atinsese cifra de 15.131, iar cel al morţilor – de 945. Comentariile, în cazul României, pot fi identice cu acelea formulate mai sus privind situaţia la nivel global. Trebuie să subliniez, însă, că, în mod cert, bilanţul în ţara noastră ar fi putut fi unul mult mai „blând”, dacă:1.în ultimele 3 decenii nu ar fi plecat peste hotare circa 40.000 cadre medicale; 2. spitalele şi cadrele medicale rămase ar fi dispus de tot ceea ce era necesar într-o asemenea bătălie. 3. nu ar fi existat, la diferite nivele şi în diferite locuri, nepermis de numeroase abateri de la legile speciale, dintre care, culmea, multe ar putea rămâne nesancţionate, având în vedere un verdict de neconstituţionalitate a pedepselor pentru anume contravenţii şi infracţiuni, ceea ce va încuraja, cu siguranţă, recidivele; 4. în fine, o contribuţie nedorită au avut-o şi bâlbâielile/contrazicerile/întoarcerile cu 180 de grade ale autorităţilor centrale şi locale, care una spuneau ieri şi alta afirmă azi – asta e consecinţa nefastă a imixtiunii politicului în chestiuni de strictă şi înaltă specialitate.

Revenind la ceea ce se întîmplă în lume, multe ţări au început sau încep relaxarea – cu excepţii puţine, dar cu atât mai lăudabile, precum Japonia sau Franţa. Unele dintre statele care au mers de la început pe această linie sau au aplicat-o recent, precum Suedia sau Coreea de Sud, au dat-o în bară. Dovezi: guvernul celei dintâi (pe care mulţi o vedeau şi dădeau ca un exemplu) şi-a cerut scuze „că a eşuat în protejarea persoanelor vârstnice, 90 la sută dintre victimele pandemiei fiind trecute de 70 de ani; autorităţile din capitala celui de al doilea stat au decis să închidă din nou barurile şi cluburile noapte, după înregistrarea mai multor cazuri de infecţii şi de teama unui al doilea val de coronavirus.

În România, foarte mulţi specialişti îşi exprimă frica faţă de ce ar putea urma după expirarea stării de urgenţă, adică 15 mai. Dar, cu o încăpăţânare aflată sub semnul inconştienţei, autorităţile au ales să continue acest drum. Din tot felul de motive, de la cele politice (guvernanţii se tem de viitoarele alegeri), până la cele materiale - la care, din păcate, văd că se raliază şi biserica majoritară în ţara noastră, probabil îngrijorată de scăderea încasărilor (fără chitanţe) pe pomelnice şi lumânări. Purtătorul de cuvânt al acestei instituţii a negat dreptul autorităţilor laice de a decide în chestiuni care, cică, ar fi doar de competenţa celor religioase!!!

Am început cu o locuţiune, termin cu alta: „cine seamănă vânt, culege furtună!”.