Străinul bogat ia de la românul sărac

Dorian OBREJA

Cu siguranță că, în urmă cu 33 de ani, pe când unii dintre români se gândeau/pregăteau să iasă în stradă și să scandeze oarece de ”dulce” la adresa conducătorilor de atunci, erau motivați în a proceda astfel, printre altele, și de vântul năprasnic ce bătea prin magazine și lăsa rafturile goale.

Cu aceeași certitudine, niciunul dintre ei nu-și închipuia ce multitudine de magazine (peste 120.000) și de produse vor fi peste trecerea intervalului de timp respectiv.

Dar, în mod regretabil, chiar nimeni nu s-a gândit la puterea de cumpărare - ajunsă, în 2022, la 78  la sută din media europeană, atenție, față de 82 la sută în anul anterior!

În fine, să lăsăm amintirile și/sau ”închipuirile” și să ajungem la subiectul zilei de azi.

Dacă e să mă refer doar la magazinele cu profil majoritar alimentar (din zona supermarketurilor), trebuie să remarc că, deși sunt atâtea, cam trebuie să faci turul la două-trei dintre ele pentru a găsi tot ce-ți trebuie. Nu doar căutarea unor anume produse îndeamnă la asemenea tur, ci și constatarea că prețurile nu sunt aceleași peste tot, astfel încât procedezi în  consecință dacă vrei să cumperi mai multe, dar cu bani mai puțini.

Conform unor studii realizate, lanțul de magazine cel mai ieftin - cu 96 de lei față de opțiunea cea mai scumpă - era unul considerat românesc (nu pentru că ar fi avut proprietar de această origine, ci dat fiind producerea marii majorității a sortimentului în România). În circumstanțele în care alimentele și băuturile non-alcoolice reprezintă acum partea ce mai afectată de inflație, este normal ca și potențialii clienți să caute cel mai bun raport preț-calitate la cumpărăturile săptămânale. Luând în calcul cumpărăturile corespunzătoare unei familii cu 4 membri, dintre care doi minori, lanțul pomenit era cu peste 215 lei mai ieftin față de lanțul cel mai scump.   

Nici bine nu se finalizase mediatizarea acestei știri, că o alta, referitoare la aceleași două lanțuri, a făcut valuri: cel dintâi a fost cumpărat, și nu de oricine, ci de cel din urmă, cel considerat a fi cel mai scump! Sau, dacă preferați sintetizarea situației în alt fel, străinul bogat a luat de la românul sărac. Cu un munte de bani - circa 1,3 miliarde de euro. Bine, nu cu banii jos, ci prin obținerea unui credit pe termen scurt...

Pentru cumpărător, afacerea pare a fi profitabilă, căci devine cel mai mare retailer alimentar din piața românească. Dar nu e doar asta: lanțul cumpărat a avut cea mai mare creștere în ultimele două decenii, ajungând la circa 1.600 de magazine și 26.000 de angajați în peste 700 de localități, precum și la aproximativ 1,2 milioane clienți/zi! De notat, și nu în treacăt, că 80 la sută din sortimentul lanțului era produs în România, iar brandurile proprii reprezentau 20 la sută din totalul produselor.

Vânzarea despre care am amintit va aduce provocări și schimbări în rândul lanțurilor de retail, dar și pentru furnizorii de produse sau pentru companiile producătoare ce realizau mărci proprii ale cumpărătorului și cumpăratului.

Este posibil să nu fie preluate toate magazinele lanțului cumpărat, ci unele să fie vândute, dar, desigur, nu principalilor concurenți.

Însă, desigur, pe noi, simplii cumpărători, nu nu interesează chestiunile tehnice ale firmelor, ci doar un răspuns la întrebarea: magazinele rămase din fostul lanț vor continua să comercializeze produsele la cele mai mici prețuri, sau se vor alinia celor ale lanțului cel mai scump?