Țara e mai bogată, dar oamenii?

Dorian OBREJA

După cifrele publicate în tot felul de rapoarte, studii, analize etc., rezultă, fără putință de tăgadă, că România a devenit mai ”bogată” în ultimele două decenii, aderarea la Uniunea Europeană reducând, neîndoielnic, și mai mult decalajul economic dintre țara noastră și alte state de pe bătrânul continent. Expresia „mai bogată” trebuie citită decodată în sensul evoluției cel mai important indicator prin intermediul căruia de evaluează și compară nivelul de trai, adică produsul intern brut pe cap de locuitor, ajustat cu puterea de cumpărare.

În 2000, România era „campioană negativă” la acest indicator, înregistrând abia 26 la sută din media europeană. Ca să aveți o imagine și mai sugestivă, trebuie amintit că, tot atunci, Bulgaria avea 29 la sută, Slovenia - 83 la sută, Cehia - la 73 la sută. În anul de referință, țara noastră era cea mai săracă din „grupa” fostelor state socialiste. Astăzi, în aceeași grupă, ea ocupă un onorabil loc cinci, la egalitate cu Slovacia și peste Croația și Bulgaria. Asta pentru că PIB/locuitor a crescut, în România, de la amintitul 26 la sută, la peste 70 la sută, ceea ce reprezintă o adevărată explozie și face din țara noastră o campioană în adevăratul sens al cuvântului, pentru că celelalte țări au avut un ritm (mult) mai lent, crescând indicatorul respectiv doar cu 7 procente (Slovenia), 20 (Cehia), 24 (Bulgaria).

Înaintea primului război mondial, România avea un PIB de 14 ori mai mare decât media mondială (peste 1000 de dolari), situându-se pe la jumătatea clasamentului bazat pe acest indicator. În 1918, ca urmare a pagubelor provocate de război, PIB-ul scădea cu 30 la sută (situație oarecum compensată de faptul că venitul național era cu 45 la sută mai mare decât al vechiului regat. În intervalul 1916-1922, prețurile au crescut de 22 de ori. Între 1920 și  1939, PIB-ul a crescut, în valori reale, cu doar 53 la sută (puțin, față de evoluția ulterioară). În 1950, indicatorul era cu 76 la sută mai mare decât cel din 1920; în 1965, de 4,8 la sută mai mare ca în 1920; în 1989, de 13 ori mai mare față de 1920.

Mai aproape de zilele noastre, dar și de miezul subiectului rândurilor de astăzi: PIB-ul României în 2021 a fost, în 2021, cu peste 11 la sută mai mare decât în 2017, iar PIB-ul pe cap de locuitor a fost, în 2021, cu peste 38 la sută mai mare ca în 2017. Dar, atenție, ponderea românilor care au scăpat de sărăcie a crescut, în același interval, cu doar 1,31 la sută !!!   

Deci nu e câtuși de puțin de ajuns ca o țară să fie sau devină bogată, ci trebuie ca și locuitorii ei să urmeze aceeași evoluție.

Ori, la noi, acest imperativ nu se materializează. Dimpotrivă, statisticile confirmă scăderea nivelului de trai. Anul acesta, de exemplu, inflația în luna iunie raportată la cea din iunie anul trecut, a fost de 10,25 la sută, iar cheltuielile familiilor au urcat încă și mai mult - ajungând la aproape 6.000 lei, mai mari cu peste 11 la sută față de în urmă cu un an. În același interval, veniturile familiilor au crescut cu puțin peste 9 la sută.

Teoretic, nivelul de trai în România a crescut de peste 20 de ori, într-un secol și jumătate, ținând cont că PIB-ul brut pe cap de locuitor era, în 1862, peste 500 dolari, ajungând la peste 11.000 dolari încă în 2011. Dar nu putem spune câtuși de puțin că, în același interval, nivelul de trai a crescut și practic, că românii o duc mai bine!