Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi - GALERIE FOTO

 Campanie de informare derulată de Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva” şi cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”:

Redescoperiţi bisericile şi mănăstirile din Arhiepiscopia Iaşilor, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei - astăzi, Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi, cu hramurile „Sf. Gheorghe” (23 aprilie) şi „Sf. Ecaterina” (25 noiembrie)

  Situată în centrul oraşului Iaşi, pe str. Cloşca nr. 2, în apropierea clădirii Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi a fost construită în anul 1800, de către boierul Iordachi Lozonschi şi soţia sa, Ecaterina, pe locul unei biserici mai vechi cu acelaşi hram.

Vechiul lăcaş de cult era construit de pârcălabul Gheorghe Kataratos, un grec aşezat cu reşedinţa în satul Lozna, de unde i s-a tras porecla de Izlozeanul sau Lozonschi. Cunoscut în documentele vremii între anii 1580 – 1612, el era căsătorit cu cneaghina Cârstina, fiind tatăl Elisabetei Movilă, soţia domnitorului Ieremia Movilă (1595 - 1606). În timpul domniei ginerelui său, Gheorghe Izlozeanul a ajuns pârcălab de Hotin. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, ca urmare a stării deteriorate a bisericii de lemn şi poate şi din obligaţii de familie, paharnicul Iordache Lozonschi, descendent al pârcălabului Gheorghe Izlozeanul, a reconstruit lăcaşul de cult din piatră. Anul construirii actualei biserici este 1800, după cum atestă pisania amplasată pe faţada sudică a edificiului. Cu acest prilej, s-a adăugat şi un al doilea hram, cel al Sfintei Ecaterina, după numele soţiei ctitorului.
La începutul secolului al XIX-lea i se mai zicea şi Biserica „Sf. Gheorghe din Feredee”. Iniţial a funcţionat ca biserică parohială, fiind frecventată de membrii breslei cizmarilor. În secolul al XIX-lea, în jurul bisericii se afla un cimitir parohial. Înspre sud se întindeau Palatul domnesc al lui Mihail Sturdza, domnitor al Principatului Moldovei în perioada 1834 - 1849, şi grajdurile domneşti. Înspre nord erau casele spătarului Ioniţă Gheuca, vândute pe la 1756 lui Lupu Balş, care se întindeau până lângă cimitir. Mai la vale era o crâşmă vestită, al cărei proprietar era un oarecare Lupu, poreclit „Fleică”.
Biserica a fost radical reparată şi îmbunătăţită între anii 1895-1898, „din veniturile sale”, după cum atestă o inscripţie aflată pe peretele interior sudic al naosului. Cu acel prilej, pe peretele sudic a fost adăugat un pridvor pătrat, pe unde se intră în lăcaşul de cult. Tot atunci, zugravul polonez Leon Panasinschi a pictat unele porţiuni din pereţii absidelor naosului şi ai altarului, ca şi cele patru triunghiuri de sub boltă, cu figuri de sfinţi şi de evanghelişti. Ulterior, bisericii i s-au mai adus îmbunătăţiri spre a fi tot timpul în bună stare.
Paharnicul Iordache Lozonschi a fost înmormântat în naosul bisericii, pe piatra sa funerară, din marmură albă, fiind trecut anul 1818 ca an al decesului. În curtea bisericii se află un lumânărar, ctitorit de familia prof. univ. dr. Constantin Marinescu în memoria dr. Gheorghe Călin.
Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004.