„Prin teatru avem ocazia să abordăm subiecte grele, sensibile, chiar dacă sunt dureroase”

Dialog cu regizoarea Anda Drăgan, realizatorul spectacolului „Unele rufe se spală în public”, inspirat de violența domestică

Ca la fiecare ediție, Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPTI) aduce la Iași o serie de provocări scenice, una dintre ele fiind o instalație performativă inspirată din cazuri de... violență domestică. Realizată în colaborare cu Centrul FILIA, instalația intitulată „Unele rufe se spală în public” are o dramaturgie colectivă, inspirată din povești reale documentate de Centrul FILIA și Asociația ANAIS în cadrul proiectului „Împreună pentru Siguranța Femeilor” implementat de Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și de membrii echipei AMALGAM. „Poveștile sunt reale dar sunt modificate astfel încât să nu divulgăm identitatea supraviețuitoarelor”, spune Anda Drăgan, inițiatoarea proiectului, cu care am desfăcut firul în patru într-un dialog despre misiunea teatrului de a sensibiliza comunitățile cu privire la aceste chestiuni.

-Vei spăla rufele în public și la Iași. Ce vom vedea?

- O invitație la intimate, la un dialog șoptit, la o îmbrățișare sinceră. „Unele rufe se spală în public” e o instalație performativă în care spectatorul e invitat să stea de vorbă 1 la 1 cu câte o supraviețuitoare a violenței domestice și să-i asculte povestea. Mai departe, cei doi decid împreună ce se întâmplă.

- Cum reușește instalația să abordeze complexitatea relațiilor abuzive?

- În dramatizarea textului pentru spectacol am încercat să surprindem cât mai multe valențe și puncte de vedere prin diversitatea poveștilor. Fiecare actriță interpretează mai multe personaje, astfel reușim să aducem în fața spectatorilor nouă supraviețuitoare ale violenței domestice.

- În ce fel personajele reflectă realitățile multiple ale victimelor și ale agresorilor?

- Realitatea dureroasă prin care o victimă a violenței domestice trece este dată de faptul că poveștile pe care spectatorul le va auzi sunt povești reale, documentate de Centrul FILIA și Asociația ANAIS în cadrul proiectului „Împreună pentru siguranța femeilor” implementat de Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, într-o dramaturgie colectivă făcută de membrii echipei Amalgam.

- Cum speră creatorii să influențeze percepția publicului asupra problemei violenței domestice prin această producție?

- Cred că ceea ce ne dorim prin această producție e ca persoanele care trec prin asta să nu se mai simtă singure și noi, cei din exterior, să nu închidem ochii doar pentru că nu ni se întâmplă nouă. Să fim conștienți că există organizații care se ocupă de această problemă cărora le putem cere ajutor. Că dacă ținem totul între patru pereți nu vom putea primi ajutor. Că merităm să fim bine.

- Cum reușește piesa să echilibreze adevărul dureros cu momentele de speranță și reziliență?

- Prin „simplul” fapt că femeile din fața noastră au curajul să vorbească și să-și spună povestea.

- Care este mesajul principal pe care doriți ca spectatorii să-l ia acasă după ce văd piesa?

- Că unele rufe TREBUIE spălate în public. Când lucrurile ies dintre cei patru pereți, multe se pot schimba și pot prinde un alt contur.

- Cum poate teatrul să contribuie la schimbarea discursului public și la sensibilizarea comunității cu privire la problema violenței domestice?

- Ce cred că poate să facă teatrul e să deschidă dialog spre asta, să arate cu degetul, să nu îngroape mizeria sub preș. Prin teatru avem ocazia să vorbim despre ce e cu adevărat important, să abordăm subiecte grele, sensibile, chiar dacă sunt dureroase și greu de privit uneori. Și asta nu e puțin lucru.

- Care a fost reacția celor afectați direct de violența domestică după vizionarea piesei?

- Reacția despre care mă întrebați ne-a copleșit și confirmat cel mai mult că ceea ce facem prin această instalație performativă e important. Oamenii s-au deschis și și-au spus povestea la rândul lor. Asta mi se pare cel mai frumos, că am reușit să creăm un spațiu de siguranță în care cei afectați direct să poată să împărtășească ceea ce au trăit, să se simtă eliberați și ascultați.

- Ce provocări ați întâmpinat în reprezentarea unui subiect atât de sensibil și cum le-ați depășit?

- Cea mai mare provocare este consumul emoțional prin care trec cele trei actrițe și faptul că trebuie să se adapteze la fiecare persoană care se așează în fața lor și la povestea ei. Mă uimesc de fiecare dată cât de bine reușesc să facă asta și mă bucur enorm că au înțeles atât de bine conceptul instalației și ceea ce vreau de la ele. Ioana, Sorana și Cătălina sunt, în primul rând, niște persoane foarte calde, ți-e ușor să fii vulnerabil în preajma lor pentru că au inteligență emoțională iar acest lucru le ajută foarte mult în această formă de spectacol.

Unele probleme nu se pot rezolva între patru pereți: 42 de femei și 4 copii au murit anul trecut în urma bătăilor și abuzurilor din familie; aproape 40.000 de femei și 9.000 de copii au fost victimele agresiunilor; peste 11.000 de ordine de protecție și peste 20.000 de ordine de protecție provizorii emise. Așa arată anul 2022 în România în ceea ce privește violența domestică. 

Instalația performativă „Unele rufe se spală în public” va putea fi urmărită duminică, 8 octombrie, în intervalul 12-18, la Casa Muzeelor.

A consemnat Maura ANGHEL