„Eu urmăresc viața liniștită, armonia și iubirea. Firescul. Bucuria de a fi ÎNTREG. Din acest spațiu, viața însăși este un vis împlinit”
Dimensiune font:
* dialog cu terapeutul Cristina Mircea
* dialog cu terapeutul Cristina Mircea
- Ce înseamnă pentru dumneavoastră „arta de a fi femeie” și cum s-a conturat această înțelegere de-a lungul vieții?
A fi femeie este naturalul. Că am ieșit din firesc și că devine o artă să revii acolo, asta ar trebui să ne ridice niște semne de întrebare. A fi femeie este o artă tot atât cât a respira este o artă. Cât a iubi este o artă. Cât a hrăni este o artă. Sau a asculta. Sau a mângâia. Sau „a fi”. Este o artă SĂ FII? Și totuși, când EȘTI, devii și poezie, și culoare, și cântec, și viață VIE.
- Cum ați descoperit vocația dumneavoastră și ce v-a motivat să deveniți terapeut?
- Nu sunt sigură dacă ne descoperim vocația sau dacă, iubind ceea ce facem, acel ceva devine vocație. Am devenit terapeut dintr-o întorsătură a sorții. Dintr-o pierdere imensă, din durere. Am parcurs un lung proces de vindecare, care ulterior s-a transformat într-un proces de conștientizare, de trezire. Am început terapia din dorința de a fi de folos celor în suferință. De a-i susține în a-și vindeca rănile și a-și remodela realitatea conform cu noua lor realitate interioară. Psihicul uman mă fascinează, este un tărâm de o bogăție care nu poate fi pusă în cuvinte. Iubesc oamenii și iubesc să îi descopăr, cât mai în întreg. Și, atât cât pot și îmi este permis, să le fiu reflexie a golurilor, dar și a frumuseții lor infinite.
- Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat în carieră și cum le-ați depășit?
- Parcursul meu în profesie a fost unul lin și constant ascendent. Nu îmi amintesc să fi fost valuri de vreun fel. Liniștea, bucuria și recunoștința mă însoțesc în tot ce fac.
- Dacă ar fi să alegeți un moment din parcursul dumneavoastră profesional pe care îl considerați definitoriu, care ar fi acela?
- Formarea mea de bază este în finanțe și contabilitate. În decursul timpului, am avut mai multe ramificații de carieră, în care am activat și în unele încă activez în paralel. Domeniul contabil și de consultanță, învățământ universitar, business, agricultură, coaching și terapie. De departe, intrarea în spațiul psihicului uman și al sufletului a fost și rămâne pentru mine cea mai hrănitoare și împlinitoare dintre cele de mai sus.
- Cum vedeți rolul femeii în societatea actuală și ce schimbări credeți că ar trebui să aibă loc pentru a-i fi mai bine recunoscută valoarea?
- În momentul în care femeia își recunoaște singură valoarea, se dizolvă nevoia ca cineva din exterior să o facă. Eu nu cred că valoarea autentică a unei femei este mai puțin recunoscută ca valoarea autentică a unui bărbat. Cred că valoarea autentică și intrinsecă a unui om este recunoscută în orice circumstanță. Pur și simplu nu ai cum să o negi sau să o treci cu vederea. Însă cuvântul-cheie rămâne „autentic”. Și dacă e necesară o schimbare pentru a ajunge aici, atunci da, e esențial să se dizolve măștile, protecțiile, să se vindece rănile... să se ajungă la o esență care să ne susțină în a trăi în armonie, în interior și în exterior.
- Ce loc ocupă binefacerea și dăruirea în viața dumneavoastră și cum credeți că influențează acestea împlinirea personală?
- Niciunul. Nu îmi fac un scop din a dărui sau a face bine. Nici nu prea cred că există „binefacere”. Binele și răul sunt judecăți din spațiul separării și al dualității, și de multe ori s-a revelat că ceea ce tu credeai a fi un bine, în subtil sau pe termen lung, a fost un rău greu de recuperat. Când trăiești în preaplin, dăruirea apare ca flux firesc, spontan, care se deschide în tine și prin tine, către ceilalți. Atât.
- Ce relație ați avut cu mama dumneavoastră și cum v-a influențat ea parcursul în viață?
- Mama a fost și este o femeie de o inteligență ieșită din comun. O supraviețuitoare. O luptătoare feroce pentru familie. O eroină care s-a sacrificat pe sine pentru ca noi, copiii, să ajungem acolo unde ea nu a avut posibilități să ajungă. Ne-a iubit cu devotament și ne-a educat cu strășnicie, să ajungem OAMENI, așa cum vedea ea acest lucru. Dintr-un asemenea temperament s-a călit o sabie la fel de dură ca și ea. Uneori ne-am încrucișat în lupte, uneori nu am încăput în aceeași teacă... însă, în timp, ne-am găsit fiecare un făgaș al ei, o teacă proprie în care să ne odihnim, pentru ca să revenim la relația de suflet mamă-fiică. Timpul, viața, încercările ne-au adus înțelepciune și ne-au întors la filonul de iubire pe care l-am avut întotdeauna.
- Dacă ați putea să-i oferiți mamei ceva înapoi, ce i-ați dărui, dincolo de ceea ce deja ați făcut?
- Ce poate un copil să dăruiască unui părinte? Doar timp, iubire și prezență.
- Cum vă regăsiți pe dumneavoastră însăși atunci când treceți prin momente dificile? Ce vă ajută să vă mențineți echilibrul interior?
- Încercările din viața mea au venit la pachet și cu resursele interioare și exterioare pentru a le depăși. De aceea, nu am resimțit momentele ca fiind extraordinar de dificile, deși acum, când privesc în urmă, provocările nu au fost mici. Singura constantă care îmi vine acum în minte a fost credința nezdruncinată în Dumnezeu. Facă-se voia Ta, Doamne, și pasul înainte!
- Care sunt visele pe care încă le urmăriți și ce vă motivează să nu renunțați la ele?
- Eu urmăresc viața liniștită, armonia și iubirea. Firescul. Bucuria de a fi ÎNTREG.
Din acest spațiu, viața însăși este un vis împlinit.
- Dacă ar fi să dați un singur sfat unei tinere care își caută drumul, care ar fi acela?
- Drumul nu se caută cu mintea, căci el se revelează doar sufletului. Păstrează atenția în interior, fii tu însăți în orice context și pășește cu credință nezdruncinată pe calea pe care simți entuziasm. Pe măsură ce mergi, drumul se va revela. Și încă ceva. Ești valoroasă doar pentru că exiști, ești unică în univers, dă-ți voie să te manifești liber în unicitatea ta.
- Cum arată, în viziunea dumneavoastră, o femeie împlinită și ce ar trebui să facă fiecare dintre noi pentru a ajunge acolo?
- Împlinire vine de la „plin”. Să fii în plinătate, indiferent de ce se manifestă în jurul tău, indiferent ce ai sau nu ai, ce faci sau nu faci. Nu poți învăța. Nu poți ajunge acolo. Poți doar SĂ FII.
A consemnat Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau