„Publicul mă face puternică!”

 * dialog cu actrița Nicoleta Lefter, de la Teatrul „Odeon”, câștigătoare a Premiului UNITER pentru „Cea mai bună actriță într-un rol principal"

Luna octombrie aduce publicului ieșean și nu doar o nouă ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr, organizat de Teatrul „Luceafărul” și ajuns la cea de-a XVI-a ediție. Timp de o săptămână, de pe 4 octombrie, publicul va putea urmări spectacole de înaltă calitate, va putea participa la dialoguri cu actorii, la lansări de carte, expoziții. Nu vor lipsi și proiectele dedicate adolescenților, într-unul dintre ele fiind implicată și actrița Nicoleta Lefter. Alături de Ana Maria Sandu, ea va susține „Ateliere de descoperit, scris și improvizat povești” – unul la Colegiul Național „Mihai Eminescu” și al doilea, la Liceul Teoretic „Miron Costin” din Pașcani. Am stat de vorbă cu Nicoleta Lefter despre teatru, despre public și despre viața ei de actor.

- „Nicoleta Lefter este un performer versatil și curios. Pe lângă lista lungă de piese jucate la teatre mai mari sau mai mici și filme, îi place să experimenteze cu spații și texte alternative, dar și cu colaborări transdisciplinare. One woman show, performance mixed media, improvizația sunt zonele artistice pe care le explorează”, arată o scurtă caracterizare a dvs zărită pe Facebook recent. Ce ați mai adăuga?

- Am deschis stagiunea de la Teatrul Gong, în septembrie, cu un spectacol manifest antidrog, un spectacol construit în urma unui atelier de scriere dramatică alături de scriitoarea Ana Maria Sandu și elevii unor licee importante din Sibiu. În urma atelierului a rezultat un text dramatic pe care l-am pus în scena cu actorii Teatrului Gong. Spectacolul se cheamă „Petrecerea Denisei” și e despre consumul de droguri în rândul adolescenților, dar și despre riscurile la care se supun consumând narcotice. Apoi am început o colaborare cu Teatrul din Sfântul Gheorghe, am făcut o înlocuire în spectacolul „Richard 3”, de Willliam Shakespeare, în regia lui Eugen Gymant, joc Queen Margaret.

Acum la Odeon lucrez cu Carmen Lidia Vidu la spectacolul „Sentimentul fragil” care va avea premiera în luna noiembrie. Este vorba despre o serie de monoloaguri scrise de adolescenți despre traume, frici, abuzuri, neadaptări la situații extreme.

- La Iași veți construi spectacole pentru adolescenți, alături de Ana Maria Sandu. Ateliere de descoperit, creat și spus povești. Cum construiește actorul o poveste/o situație dramatică? Cum povestim un text astfel încât să obținem reacția publicului?

- La Iași, împreună cu Ana Maria Sandu, vom ține două ateliere în licee despre scrierea dramatică și despre cum se pot construi situații scenice în urma unei lecturi. Actorul poate construi o situație dramatică din orice și dacă textul e bun te conduce el fără să fie nevoie să inventezi tu cercul! Reacția publicului cred că se obține doar din emoție și prin prezența totală a actorului pe scenă.

- Cum este colaborarea cu publicul tânăr, copii și adolescenți? Care public este cel mai solicitant - cel adult ori tinerii?

- În ultima perioadă am colaborat mult cu Centrul Educațional Replika din București, un teatru care construiește spectacole pentru tineri. Acest centru crește generații de viitori spectatori sau artiști, vorbește despre problemele lor și asta mă face să simt că demersul meu artistic are sens. Cel mai solicitant public e cel care vine la teatru să își facă poze pe care să le pună pe rețelele de socializare, apoi să fie mândru că a bifat și asta.

- Educația prin teatru. Puncte tari și mai puțin tari. Pentru ce pledați? Cum îi ajută pe tineri?

- Cred foarte tare în educația prin artă, prin teatru! Atâta timp cât nu îngrădește libertatea altui artist, cred în teatrul social. Nu cred în teatrul politic și nici nu mă interesează zona asta!

Dacă pune o oglindă publicului, un spectacol de teatru e deja o reușită. Dacă în urma unui spectacol social ai aflat că schizofrenia unui om nu e un moft sau o ciudățenie, ci o boală care se poate trata dacă este diagnosticată din timp, iarăși e o reușită. Dacă o femeie abuzată vine la Restart, spectacolul pe care îl joc la Replika, și vede că nu e singură, că mai există și alte femei în situația ei și că, de asemenea, există un număr de telefon unde poate cere ajutor, e iarăși e o reușită pentru mine. În lumea asta în care suntem bombardați cu tot felul de nenorociri, dacă arta mea poate ajuta fizic și psihic un om dintr-o sală de 60-70 de persoane, eu cred că merită.

- Aș reveni la începutul carierei dvs. Cum ați ales teatrul și ce v-a adus? L-ați trădat vreodată? Dacă da, în cel fel?

- Nu am trădat teatrul niciodată, îmi place să fiu pe scenă, sunt fericită când sunt pe scenă! Nu îmi mai aduc aminte dacă am ales, am senzația că așa a fost dintotdeauna. Nu e o meserie ușoară, e de lungă durată! Trebuie să ai răbdare să ți se întâmple lucruri. Uneori poate să nu ți se întâmple…

- Care este rolul cel mai drag din carieră? Care a fost cea mai frumoasă poveste pe care ați spus-o pe scenă?

- Toate rolurile pe care le-am jucat mi-au plăcut în mod egal și de toate după ceva timp m-am plictisit pe cât de tare le-am iubit. Toate poveștile sunt frumoase sau devin frumoase când le spui pe scenă , chiar și personajele negative sunt frumoase dacă le găsești justificare pentru acțiunile lor. Mă detașez de rolurile mele după ce joc, nu îmi place să amestec lucrurile, sunt vie, mă mișc, nu îmi place să rămân pe loc, prinsă intr-o situație! Îmi place sentimentul de libertate, de detașare după ce știu că mi-a ieșit un rol sau după ce un spectacol nu se mai joacă după o perioada de timp.

- Ce vă place cel mai mult la public? Ce ați schimba?

- Îmi place tăcerea publicului înainte de a da drumul la aplauze, îmi place să-i surprind tăcerea când am un monolog și mă opresc brusc să-i ascult respirația, liniștea aia în care simt că sunt atenți că i-am prins. Le văd ochii ațintiți asupra mea și atunci mă simt puternică. Îmi place că publicul mă face puternică!

- Ați câștigat un premiul important, Cea mai bună actriță într-un rol principal la Gala UNITER 2022. De obicei, un premiu înseamnă și o depășire, o nouă promovare, un alt mare vârf de atins. La dvs cum este?

- Premiul UNITER a venit, în sfârșit, la mine și m-a bucurat foarte tare pentru că înseamnă aprecierea breslei de care aparțin. Nu mi s-a schimbat viața artistică după acest premiu, ba dimpotrivă, parcă e mai greu. Mi-aș dori să joc nu mai mult, ci poate mai consistent. De multe ori am senzația că mă pierd în proiecțele, fără miză.

- Care sunt atributele unui artist iubit de public? Cum se cucerește o scenă și cum se păstrează fiecare victorie?

- Un artist iubit e cel care are un traseu clar pe care îl urmează,care își construiește o cariere de o anumită calitate. O scenă se cucerește prin sinceritate, nu prin minciună. E un paradox, știu, pentru că teatrul nu e realitate și eu nu sunt personajul. Cu toate astea, dacă mint se vede, se simte.

A consemnat Maura ANGHEL