„Teatrul mă ajută să aflu multe lucruri despre mine”

În ultimii ani, Iașul, oraș cu o tradiție culturală profundă, a devenit epicentrul unui fenomen surprinzător datorat creșterii popularității spectacolelor de teatru destinate publicului tânăr. Mersul la teatru, până nu demult trecut în dreptul seniorilor, a fost adoptat cu fervoare de generația tânără.

Renașterea scenei teatrale

În contextul digitalizării și accesului nelimitat la conținutul online, cine ar fi crezut că tinerii vor alege să-și petreacă timpul liber în sălile de spectacol? Și totuși, Teatrul „Luceafărul” a reușit să captureze atenția generației tinere printr-o abordare proaspătă, contemporană și interactivă. Spectacolele inovative, temele abordate și talentul actorilor au făcut ca această formă de artă să le fie aproape tinerilor, dovadă fiind sălile arhipline la recentul Festival Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPTI). Principala reușită este selecția, de care s-a ocupat îndeaproape curatorul festivalului, teatrologul Oltița Cîntec, directorul artistic al Teatrului  „Luceafărul”, apoi modul în care regizorii și trupele de teatru au reușit să transforme piesele clasice în producții moderne, care abordează problemele cu care se confruntă tinerii astăzi. Tematici precum relațiile în era digitală, presiunea socială sau căutarea identității sunt prezentate într-o manieră captivantă și emoționantă.

Spații alternative și interactivitate

Nu doar conținutul, dar și locația contează. Ieșenii au început să experimenteze cu spații alternative – de la clădiri vechi renovate până la spații în aer liber – pentru a oferi publicului o experiență unică, încurajând interactivitatea și transformă spectacolul într-o experiență multisenzorială. Pasarea cuvântului despre aceste spectacole s-a făcut în mare parte de la spectator la spectator, dar și prin intermediul rețelelor de socializare, unde tinerii își împărtășesc entuziasmul și recenziile. Comunitățile online, atelierele de teatru și evenimentele speciale au consolidat și mai mult legătura dintre tineri și lumea teatrului. În timp, festivalul și-a consolidat un public devotat, alcătuit din spectatori fideli care au parcurs deja multe dintre edițiile anterioare. „Îmi place FITPTI de mulți ani, nici nu mai știu de câți, probabil de când eram încă tânăr. Îmi place mult energia care se crează în jurul Luceafărului în luna octombrie, când merg acolo împreună cu prietenii și cu familia mea. Acesta este un alt lucru, faptul că are adresabilitate tuturor vârstelor, inclusiv copiilor mici. Am așteptat anul acesta să cumpar bilete la Afrim (Radu Afrim, regizorul – n.r.) așa cum probabil a așteptat România în vară să cumpere bilete la Coldplay. Ce face Oltița Cîntec pentru teatrul românesc și mai ales pentru cel ieșean aduce o mare plus valoare, mai ales în condițiile în care Ministerul Culturii a decis că ar trebui să reducă sumele alocate festivalurilor”, apus Mihai Stoica, unul dintre spectatorii care an de an așteaptă FITPTI cu sufletul la gură. Pasionat de artă, ieșeanul a împărtășit bucuria că tinerii din Iași au acces la teatru și apreciază că generația tânără este consumatoare de teatru. „Nu am răbdare să merg la operă, însă la teatru merg, aș putea spune oricând, chiar dacă uneori sunt nevoit să merg singur. Am avut noroc în pandemie că FITPTI s-a întâmplat, chiar cu un număr redus de spectatori. Cred că a fost o sursă de energie de care aveam nevoie. Spun asta deoarece am urmărit teatru online care, oricât de bun ar fi, nu îți aduce emoția pe care o transmite o scenă aflată la doi pași de tine. Ce îmi place la teatru este că generează o multitudine de emoții, uneori din postura de spectator, pierzând chiar firul narativ”, a completat Mihai Stoica. El a recunoscut că pleacă de la teatru cu întrebări pe care și le adresează și pentru care primește răspunsuri „a doua zi, după ce somnul procesează informația”. De exemplu, după Neliniște (un spectacol după Ivan Vârâpaesv, în regia lui Bobi Pricop – n.r.) am plecat cu o serie de întrebări și când n-am mai găsit în mine răspunsuri legat de intențiile autorului i-am scris Oltiței Cîntec, i-am cerut o cronică și am mai deslușit din ele. Pot spune că teatrul mă ajută să aflu multe lucruri despre mine și asta cred că mă atrage înspre scenă. Mă bucur mult când văd săli pline. Asta mă face să știu că în Iași sunt mulți, foarte mulți consumatori de cultură. Devin nostalgic după serile petrecute la Piatra Neamț, la Teatrul Tineretului, unde am prieteni. Sunt convins că dragostea pentru teatru insuflată de ai mei în copilărie are o influență asupra spectatorului care sunt astăzi”, a zâmbit Mihai Stoica.

După cum se vede, în vremuri în care totul este la un click distanță și tehnologia domină viața cotidiană, pasiunea tinerilor pentru teatru este un semn că formele de artă tradițională încă au un cuvânt de spus. Este o dovadă a nevoii umane de conexiune reală și de a experimenta emoții autentice într-un cadru colectiv. La Iași, teatrul nu doar supraviețuiește, ci înflorește și promite să ne surprindă în continuare cu spectacole memorabile așa cum sunt în fiecare an la FITPTI.

Maura ANGHEL